Afacerea hainelor second-hand donate ca ajutoare, iar apoi vândute

Europenii aruncă anual 16 din cele 19 kilograme de haine pe care le cumpără. Ce ascunde, de fapt, shopping-ul în exces

Spitalele din PNRR riscă să rămână doar șantiere. Toate ar trebui finalizate anul viitor

Fiica lui Ioan Crișan, afaceristul arădean asasinat în 2021, și-a rupt brățara de monitorizare

Incendiu puternic la o școală din Galați. Autoritățile suspectează că focul a fost pus intenționat

Elevul din București acuzat că a trimis sute de amenințări cu bombă în SUA, din nou în fața instanței

Cine este bărbatul atacat de urs, duminică seara, la Predeal: victima este în stare gravă la spital

Cursuri gratuite de grădinărit predate pasionaților într-o universitate de stat din țară. Ce spun cei care s-au înscris deja

Primii pași în aeronautică, încă de pe băncile școlii. Cum arată orele de practică plătită, unde elevii învață să repare avioane

Centrale termice date uitării, focare de infecție în marile orașe. Soluția găsită de o primărie din nordul țării

Hainele, încălţamintea şi accesoriile uzate intră intr-un circuit din care mulţi se îmbogăţesc de pe urma celor care ar fi trebuit să le primească ca ajutoare.

Prima oprire a donaţiilor este în depozitele angrosiştilor care le cumpără de la organizaţiile de caritate deşi acestea le primesc complet gratuit. Dacă banii obţinuţi de organizaţiile non profit sunt folosiţi pentru acte de caritate e prea puţin important.

Deja tot procesul este viciat.

Cumpărătorii le sortează, le etichetează, le impachetează în baloţi uriaşi şi le exportă în tări precum Ghana sau Sierra Leone. Oxfam informează că un asemenea balot este vândut în Africa cu 100 de dolari. Transportul până acolo are un cost neglijabil, mai puţin de 1%.

Cu aceste haine este alimentată o industrie uriaşă - ca volum, 50% din hainele vândute în multe ţări africane sunt second hand şi vin din Europa sau Statele Unite. Relaţia dintre numeroase ONG-uri şi cei care ar trebui să fie beneficiari e complicată de faptul că primele obţin profit tocmai de la cei pe care ar trebui sa îi ajute. Numai Ghana importă 300.000 de tone de articole uzate în fiecare an. Cererea e uriaşă. Localnicii nu ştiu că plătesc pentru ceva ce trebuia să primească gratuit.

În Sierra Leone 7 din 10 persoane trăiesc pe mai puţin de 2 dolari pe zi şi mulţi fac astfel de cumpărături pe datorie. În ciuda sărăciei se învârt mulţi bani când donaţiile ajung de vânzare.

Se estimează că la nivelul Africii comerţul cu bunurile donate valorează undeva la 1 miliard de dolari. În plus, mai sunt profiturile unor afaceri noi care graviteză în jurul vânzării de haine.

În pieţe au apărut călcătorii, croitorii şi vopsitorii care să cosmetizeze hainele purtate şi să le crească valoarea de vânzare.

Odată cu inundarea pieţelor cu haine second hand au dispărut hainele tradiţionale, produse local. E o mişcare care ucide afaceri, locuri de muncă şi mulţi susţin că diluează cultura locală. Atelierele au pus lacătul pe uşă şi au ajuns să fie o raritate astăzi. Din 1975 până în 2000 numărul de lucrători din industria textilă s-a prăbuşit cu 80% în Ghana, în Zambia în anii '80 erau 25.000 de lucrători ca în 2002 sa mai rămână doar 40% din ei.

În Nigeria numărul lor a ajuns nesemnificativ deşi cu ceva ani în urmă 200.000 de oameni lucrau în industria uşoară. Dispariţia cunoscutelor haine africane ajunge să lovească chiar şi afacerile din Occident.

Importatorii vestici comandă în Africa ţesături tradiţionale. Cele mai multe materiale pe care le primesc nu sunt făcute manual în Africa ci sunt falsuri chinezeşti.