Tudor Giurgiu, în război cu MȚR pentru refuzul de a proiecta „un film cu lesbiene”. Scrisoarea deschisă a regizorului

Muzeul Naţional al Ţăranului Român a refuzat prezentarea lungmetrajului de debut al lui Bogdan Theodor Olteanu, „Câteva conversaţii despre o fată foarte înaltă”, pentru că, spune distributorul peliculei, Tudor Giurgiu, e un „film cu lesbiene”, iar asta ar putea regenera scandalul din luna februarie a acestui an, scrie News.ro.

Într-o scrisoare deschisă, regizorul Tudor Giurgiu, administrator al societăţii de distribuţie Transilvania Film, a transmis că lungmetrajul nu va intra în programarea viitoare a cinematografului de artă de la Muzeul Ţăranului Român, deşi este un cinema care primeşte subvenţii atât de la Centrul Naţional al Cinematografiei, cât şi din programul Europa Cinemas „tocmai pentru a programa filme româneşti şi europene de calitate”.

„Problema nu e eventuala temere că filmul ar fi un rebut, ci că e un «film cu lesbiene», iar asta ar putea regenera scandalul din luna februarie a.c., la care, de altfel, s-a întâmplat să fiu martor”.

El spune că este posibil ca directoarea muzeului, Liliana Passima, care a luat decizia, să aibă dreptate: „Conduce un muzeu extraordinar, care a trecut prin vremuri complicate şi are de dus multe bătălii în intern, nu doreşte să-şi alieneze o parte a publicului care consideră că programarea unor filme cu tematică LGBT este străină de substanţa instituţiei. Rămân, totuşi, cu îndoiala sinceră că protestatarii din februarie au vizitat muzeul cu adevărat în ultimii 5 ani sau au măcar habar despre programele sale curente”.

Pe de altă parte, el este de părere că această decizie a fost una „total neinspirată, cu care nu putem să fim de acord”.

„A refuza un astfel de film pe criterii care nu au legătură cu performanţa lui, ci cu faptul că tratează un subiect despre o minoritate sexuală e, în sine, o discriminare şi constituie un precedent periculos. Ce filme trebuie să facem în viitor pentru a fi siguri că vom fi acceptaţi în sălile de cinema? Ne dorim oare să existe un cod despre ce sau cât e voie să arătăm în filmele noastre pentru a fi eligibili la o programare într-o sală care se proclamă a fi un cinematograf de artă?”.

Giurgiu a amintit şi că, în 2006, a regizat filmul „Legături bolnăvicioase”, „primul film din România care atingea subiecte din zona LGBT”.

„Mi s-a interzis vreo programare? Nu. Dimpotrivă, filmul a făcut săli pline la cinema Studio, frecventat de acelaşi tip de public care a migrat ulterior închiderii sălii Studio spre cinematograful de la Muzeul Ţăranului. Mi se pare ireal şi de neconceput ca, după 12 ani, să fim martori la acest tip de atitudine. Doar pentru că apele sunt tulburi şi nu se doreşte agitarea lor? Consider că sala de cinema din incinta MŢR (numită, ironic, la lansarea la care am luat parte, Noul Cinematograf al Regizorului Român, deşi probabil ar fi trebuit să se adauge «care-nu-face-filme-cu-gay-sau-lesbiene») aduce un capital de imagine extraordinar muzeului, aduce public nou, tânăr, oameni care ar putea fi stimulaţi să participe la activităţile MŢR”.

A transforma cinematograful într-un loc unde filmele de un anumit gen nu sunt binevenite în pofida valorii lor, mai spune Giurgiu, doar pentru că se consideră a fi străine de discursul şi mesajul MŢR, „e o interpretare forţată şi nepotrivită valorilor europene ale lumii în care trăim”.

Prin această scrisoare, el a solicitat public conducerii MNŢR să anunţe oficial, clar, ce trebuie să conţină filmele româneşti sau străine pentru a fi programate în cinematograf.

„Regret să constat că, prin aplicarea acestei decizii, fanatismul şi intoleranţa au tot mai mult câştig de cauză în detrimentul libertăţii de exprimare”, a încheiat Tudor Giurgiu.