Stolojan, despre supraimpozitarea veniturilor care depăşesc salariul preşedintelui: Nu e bună deloc. Trebuie revizuită salarizarea

Data publicării: 26.04.2023 14:27

Fostul premier Theodor Stolojan a declarat miercuri la RFI că introducerea unui impozit pentru veniturile ce depăşesc salariul preşedintelui României nu este o inițiativă bună, potrivit news.ro. „Dacă consider că bugetarii au salarii prea mari, trebuie să revizuiesc toată schema de salarizare a bugetarilor din România, nu mă apuc să creez un sistem special de impozitare numai pentru anumiţi bugetari care depăşesc o anumită sumă”, spune Stolojan.

„Nu mi se pare bună deloc, pentru că dacă consider că bugetarii au salarii prea mari, trebuie să revizuiesc toată schema de salarizare a bugetarilor din România, nu mă apuc să creez un sistem special de impozitare numai pentru anumiţi bugetari care depăşesc o anumită sumă. Ori am un sistem de impozitare care priveşte absolut toţi oamenii care realizează venituri în România ori dacă am o problemă cu salariile mari de la anumiţi bugetari, revăd schema de salarizare aplicată în toate instituţiile publice finanţate din bugetele publice ale României”, a spus Theodor Stolojan, despre propunerea PSD privind introducerea unui impozit pentru veniturile ce depăşesc salariul preşedintelui României.

Stolojan mai arată că „premierul Ciucă procedează corect, în sensul hai, domnule, să vedem punctele de vedere vizavi de o propunere”. „Nu poţi dintr-un foc să respingi o propunere făcută de un partid aflat la guvernare, chiar dacă este PSD partidul respectiv, faci o analiză, vii cu contraargumente şi spui de ce nu eşti de acord cu un asemenea sistem. Încă o dată, este contraproductiv să te apuci să scoţi legi numai pentru anumite poziţii din schema bugetară”, a explicat fostul premier.

Despre soluţiile pe termen scurt pentru acoperirea deficitului la buget, Theodor Stolojan a spus că, pe termen scurt soluţia a fost „să reducem 20 de miliarde, dar cu nişte condiţii, să nu ne atingem de salarii, să nu ne atingem de investiţii”. „După părerea mea, această manieră de abordare nu este realizabilă şi vă explic de ce. Dacă iei toate cheltuielile bugetului consolidat, deci toate bugetele publice la un loc şi scazi din ele salariile, investiţiile, cheltuielile pentru dobânzi la datoria publică, cheltuielile finanţate din fondurile europene, îţi mai rămân vreo 112 miliarde. Or 20 de miliarde din 112 miliarde, ca să scazi, nu poţi să realizezi o asemenea scădere, care înseamnă aproape 18%.

Or orice instituţie publică care se apucă doar şi taie de la bunuri şi servicii poate produce o risipă mult mai mare decât ceea ce vrem să realizăm. În 1936, un mare economist român, Virgil Madgearu, spunea următorul lucru: dacă vrei să elimini excesul de grăsime, ai grijă să nu tai nervii sau muşchii, că sistemul nu mai e funcţional. Ca să vă dau un exemplu: cheltuială curentă înseamnă reactivii într-un laborator chimic de cercetare sau mai ştiu eu ce laborator. Am tăiat reactivii, înseamnă o risipă de salariu, pentru că doctorul sau cercetătorul stă, că nu poate lucra, că n-are reactivi, dar îi plăteşti salariul, înseamnă o risipă, că am cumpărat echipamente şi nu le pot utiliza, că n-am reactivi, pentru că i-am tăiat, că fac parte din bunuri şi servicii (...). Ca o concluzie, o reducere mai mare de cheltuieli nu poate fi făcută decât în cadrul unei strategii, în care regândeşti instituţia: ce atribuţii are, la ce trebuie să renunţe, cum trebuie să reorganizezi. Nu poţi să reduci 18% sau 20% din cheltuieli, fără o strategie”, a menţionat Stolojan.

Întrebat dacă a venit acum nota de plată, Theodor Stolojan a răspuns: „Categoric că vine şi nota de plată. Gândiţi-vă numai, iată, s-a început o discuţie care e foarte veche în România vizavi de unităţile teritorial-administrative. O Românie care are comune care au mai rămas cu două-trei mii, patru mii de locuitori, dar care menţine un aparat în primării care trebuie finanţat tot timpul cu bani din bugetul de stat, deci din veniturile generale ale ţării, deci unităţi teritorial-administrative care din veniturile proprii nu-şi acoperă nici măcar salariile respective. Încă o dată, noi, în România, suntem restanţi cu reforme care trebuiau efectuate în secolul trecut”.