FOTO: Gulliver/ Getty Images
Probabilitatea transmiterii locale a virusului Zika este ridicată doar în regiunile în care trăiesc țânțarii din specia Aedes aegypti, principalul vector de transmitere a acestui virus — așa cum sunt la țărmul Mării Negre.
Riscul de infectare este moderat în 18 țări europene în care sunt prezenți țânțari din specia Aedes albopictus (țânțarul tigru), vectori secundari ai virusului, și "mic, foarte mic sau inexistent" în cazul a 36 de țări, în special din Europa Centrală, de Est și de Nord, de unde lipsesc țânțarii Aedes și unde nu există nici condițiile de climă sau de mediu necesare proliferării acestor insecte.
Pericolul de transmitere a acestui virus este mai ridicat în regiunile mediteraneene ale Franței, fiind comparabil cu riscul înregistrat în Grecia, Albania, Israel sau Georgia.
Identificat în Uganda în anul 1947, virusul Zika este considerat responsabil, în cazul femeilor însărcinate, de o creștere a riscului de a naște copii cu malformații congenitale, în special cu microcefalie.