Viața după #Colectiv. Bucuria fiecărei clipe
Orice pasionat de muzică ce obișnuiește să meargă la spectacole a ajuns să-l cunoască pe Miluță Flueraș. La concerte rock, recitaluri de jazz sau show-uri pop, fotograful „semnează condica” de mai bine de opt ani. A făcut-o și pe 30 octombrie 2015, la concertul trupei Goodbye to Gravity din clubul Colectiv.
Miluţă Flueraş a început să facă fotografie de concert în 2008. Doi ani mai târziu, a trecut la evenimente mari: show-urile trupelor AC/DC, Metallica sau Guns'n'Roses. Unul dintre mottourile sale este: „Tratează fiecare fotografie ca pe ultima”.
„Deși, inițial, ar părea destul de simplu să fotografiezi un concert, problema e imaginile obținute ce transmit. Niște imagini oricine poate obține, chiar și la un anumit standard de calitate. Să zicem că cineva posedă o cameră foarte performantă. Dar, dacă nu face fotografie de concert și "nu e din filmul ăla", n-o să obțină cele mai bune rezultate. Și aici mă refer la ce transmite imaginea în sine: o persoană din public, dacă privește imaginea respectivă, își dorește să retrăiască momentele de la concert. Pentru că poate sunt niște momente care durează fracțiuni de secundă, dar ar putea reprezenta întreg evenimentul. Acelea sunt cadrele pe care vor să le vadă oamenii care au fost la concert”, explică el.
Și fotograful însuși vrea să vadă, în imaginile sale, ceva anume.
„Eu ce-mi doresc să obțin de la fotografiile de concert este emoție, în primul rând. Pentru că sunt mulți care fac fotografie de concert, dar poate nu trăiesc la aceeași intensitate evenimentul. Și-atunci poate seamănă a portrete de oameni obișnuiți, nu de artiști. Eu încerc să urmăresc, să surprind ceva ce nu vede oricine. De fapt, asta urmărește orice fotograf. Acum depinde cât îi reușește sau nu”, spune fotograful.
Miluță Flueraș nu merge la spectacole doar „în interes de serviciu”: este adesea prezent la concertele prietenilor.
„Pe lângă concertele la care merg cu un job anume, merg și la multe concerte pur și simplu din pasiune pentru muzică și din relațiile de prietenie pe care le am cu anumiți muzicieni și mă simt foarte bine. Poate chiar mai bine decât la niște joburi, când sunt oarecum stresat de anumite condiții: editare în timp real sau alte aspecte din astea de organizare”, spune el.
Indiferent dacă ajunge la spectacol pentru că ține de serviciu sau de pasiune, fotograful nu se desparte niciodată de cameră.
„De obicei... adică nu de obicei, tot timpul, nu merg fără cameră la un concert. În cei peste 8 ani, de când fotografiez concerte, nu a fost niciun concert la care să merg fără cameră. Mă simt legat de mâini, să văd ceva interesant acolo și să nu pot fotografia”, spune el.
Miluță a fotografiat și la concertul de lansare a noului album Goodbye to Gravity. Un gest firesc de prietenie a sfârșit prin a-l marca pe viață.
Reporter: Vorbeam de concertele prietenilor sau ale trupelor favorite, așa s-a întâmplat și în 30 octombrie 2015: erai acolo și pentru că oamenii ăia îți erau prieteni.
Miluță Flueraș: În primul rând datorită acestui fapt eram acolo! Îi știam de la primul concert pe care l-au avut pe o scenă mare și am fost mereu în relații foarte bune, le-am admirat muzica. Și, automat, când am auzit că vor lansa un album nou, mi-am trecut în calendar și mi-am spus că, indiferent ce se întâmplă, o să fiu acolo. Și asta s-a și întâmplat. Am fost acolo.
Miluță Flueraș a avut de suferit de pe urma acelei nopți cumplite. A reluat munca de fotograf după două luni de spitalizare și o perioadă de recuperare.
Reporter: Ai avut vreo secundă regretul că ai fost acolo?
Miluță Flueraș: Nu am avut regretul, pentru că, oricum, chiar dacă aș fi avut vreun regret, nu schimba nimic din ce s-a întâmplat.
Reporter: Dar ți-ai fi dorit să se fi întâmplat atlceva în seara aia și să nu fi ajuns?
Miluță Flueraș: Nu m-am gândit așa, pentru că, odată ce s-a întâmplat, totul s-a întâmplat cu un scop. Ce e regretabil e că au dispărut dintre noi atâția oameni talentați. Dar pentru restul viața merge mai departe, într-un fel sau altul.
O noapte tragică precum cea din Colectiv nu poate rămâne fără urme. Totuși, pasiunea pentru fotografie a compensat, în cazul lui Miluță Flueraș, amintirile traumatizante.
„Nu am avut nicio frică în a mă întoarce. Totul timpul cât am fost în spital și am fost blocat, nu am putut lucra, m-am gândit tot timpul că mă voi întoarce și voi fotografia, n-am avut niciun moment de frică, chiar dacă anul ăsta am mai fost nu pe lângă evenimente periculoase, dar pe lângă efecte pirotehnice de scenă, artificii, flăcări... Nu mi-a fost frică. Și acolo, dacă nu era situația să zicem proastei gestionări a locului respectiv, nu s-ar fi întâmplat această tragedie. Adică oamenii ar fi reușit să iasă. Pentru că foarte mulți eram deja la ieșire, dar am fost blocați, din cauza sistemului ușii respective și a faptului că nu exista o a doua ieșire”, spune Miluță Flueraș.
Reporter: Până la 30 octombrie 2015, presupun că te duceai la concerte, la spectacole, să fotografiezi, să te bucuri de ce-i acolo, fără să-ți treacă prin cap vreo secundă că e un gest riscant. Îmi spuneau muzicieni, în luna de după: mergem, ieșim la o bere cu prietenii, ne uităm în primul rând dacă sunt ieșiri de siguranță, dacă sunt extinctoare. Oamenii și-au format, la un moment dat, niște reflexe pe care, pur și simplu, nu le aveau până în ziua aceea.
Miluță Flueraș: În general, am un spirit bun de observație. Știam foarte bine clubul, nu fusesem prima oară, știam că există o singură ieșire, nu concepeam să se întâmple ce s-a întâmplat. Dar sunt atent de obicei. Sigur, acum poate sunt un pic mai atent la anumite detalii, dar merg în câteva cunoscute, nu am unde să merg în locuri noi, și-atunci nu există alte riscuri. Și atunci m-am gândit că e un pic neobișnuit că sunt artificiile sus, dar nu m-am gândit că o să se întâmple ce s-a întâmplat. Și, automat, când am văzut că situația scapă de sub control, m-am îndreptat către ieșire. Doar că, din cauza blocajului, nu am putut să ies.
România ultimului an a fost marcată de episodul Colectiv. Dar, după agitația din primele săptămâni de după tragedie, viețile celor mai mulți dintre noi au revenit la rutina fiecărei zile.
Reporter: Toamna trecută, oamenii au ieșit în stradă și au reușit să schimbe un guvern. Până la urmă, s-a schimbat ceva în România, în anul ăsta care a trecut, de-atunci? A fost Colectiv un moment de cotitură, care să împartă țara în „înainte” și „după”?
Miluță Flueraș: Într-un fel, cred că a fost, pentru că, totuși, s-a schimbat un guvern, anumite lucruri s-au schimbat, cel puțin în primele luni, nu știu după cât de mult s-a schimbat. Și poate s-a mai uitat de eveniment și s-a revenit la aceeași stare de latență.
Poate că unii au redevenit indiferenți la ce se întâmplă în jur. Miluță Flueraș nu are nimic de-a face cu apatia, după Colectiv. Mai mult, pare să fi căpătat o bucurie mai mare a mersului la concerte.
„Da, asta s-a schimbat, am fost mult mai activ, am fotografiat, cred, aproape un număr dublu de concerte, față de anul trecut. Pur și simplu am avut și un pic mai mult timp, la începutul anului, pentru că eram, încă, în recuperare, în concediu medical și m-am putut concentra mai mult pe fotografie. Dar și apoi am bifat aproape toate festivalurile importante de la noi. Și a contribuit și evenimentul în sine, să îmi accelerez activitatea, într-un fel sau altul”, spune el.
Reporter: Există o lecție, cu ghilimelele de rigoare, care ar trebui învățată, după Colectiv?
Miluță Flueraș: Sunt multe lecții, acum nu știu ce-aș putea spune, să nu pară clișeu. Dar, pur și simplu, să prețuiești ziua, pentru că nu se știe ce se poate întâmpla, într-o fracțiune de secundă se pot schimba lucrurile.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
