Bunee a fost abandonat la naştere într-un spital din Constanţa de o mamă pe care n-a cunoscut-o niciodată. Şi-a petrecut primii şase ani de viaţă într-un orfelinat, iar salvarea lui a venit printr-un clip. Filmarea în care Buni râdea şi se juca a impresionat un cuplu din Statele Unite care dorea să adopte un copil din România.
„Îmi amintesc că priveam afară, pe geam şi că i-am văzut pe ei (n.r. părinţii adoptivi) când au parcat în faţă. 'Bunee, vino cu mine' şi am văzut o un bărbat şi o femeie. Eram atât de fericit, încât am fugit repede înspre ei. A fost un moment emoţionant,” povestește Iancu "Bunee" Tomlinson.
În anul 1999 Iancu a plecat spre o viaţă în adevăratul sens al cuvântului. 70 de copii normali dar şi cu handicapuri severe psihice şi locotomorii trăiau în acest orfelinat, izolaţi de restul lumii. În vremea aceea, tot acest centru era împrejmuit cu garduri uriaşe din beton.
Garduri şi bariere pe care Buni a încercat să le depăşească.
„În primii doi ani ne-am confruntat cu situaţii pline de furie necontrolată. Crizele de furie erau atât de grave, încât îi plesneau vasele de sânge pe tot corpul,” spune Susan Tomlinson, mama lui "Bunee".
„Bunee are harul de a se adapta uşor. Probabil, este singurul lucru care l-a ajutat să supravieţuiască acelui sistem,” zice Tommy Tomlinson, tatăl lui "Bunee".
Şase ani mai târziu, viaţa i s-a schimbat din nou. A avut ca tema la şcoală să ilustreze în imagini un anumit subiect. Bunee şi-a filmat colegii de clasă şi părinţii și a descoperit că asta vrea să facă în viitor. S-a înscris la cursurile de vară ale unei prestigioase instituţii de film şi a fost cel mai tânăr elev admis vreodată. În al doilea an de liceu a început să facă primii bani din producţie publicitară. Apoi, a devenit regizorul propriei poveşti.
„Marea problemă când m-am gândit să fac acest documentar a fost că nu ştiam de unde să încep: prea multe poveşti, prea multe imagini de arhivă, fotografii. Părinţii mei au făcut o treabă excelentă pentru că au păstrat totul,” spune Iancu "Bunee" Tomlinson.
Filmul despre un copil orfan din Constanţa a avut premiera la Cannes şI are cinci nominalizări la Emmy. Din 1997 şi până în 2000, atunci când adopţiile internaţionale au fost oprite, 508 copii din orfelinatele constănţene au fost adoptaţi de străini.