Prosperitatea unei țări e dată într-o bună măsură de eficiența mediului de afaceri. Cei de la KPMG au analizat situația mai multor state și România se află în ultima treime a clasamentului.
Multe țări compensează lipsa de prosperitate cu o guvernare robustă, o bază socială solidă și un mediu de afaceri pozitiv. Dar acest lucru nu se întîmpla la noi, și prin urmare, dacă o ținem tot așa, nici nu sunt șanse ca România să se schimbe în mod fundamental.
Al doilea aspect al studiului KPMG se referă la capabilitatea guvernamentală, mai precis la fiscalitate și stabilitatea din acest domeniu. Dacă aveți o firmă, s-ar putea ca un calcul făcut de Bănca Mondială să nu vă suprindă prea mult. Taxele pe care o firmă românească le plătește la stat sunt de cele mai multe ori echivalentul a 42% din profit. Dar măcar de ar fi singura problemă. Dacă e de bună credință și vrea să își plătească taxele la timp, patronul firmei trebuie să stea la cozi cam 160 de ore pe an. Adică, aproape o săptămână. Paradoxal, dacă nu e la zi cu taxele, sunt șanse ca din când în când, Guvernul să aprobe câte o amnisitie fiscală, prin care o parte a datoriilor către stat să fie eliminată. Nu sună rău, dar ce se întâmplă cu firmele care fac eforturi să plătească la timp?
În fine, analiza KPMG se mai referă și la calitatea educației, esențială în cazul în care o societate vrea să evolueze.
Unele țări mai mici, mai puțin bogate, și cu resurse mai reduse, uneori singura resursă pe care o au este inteligența. Vezi Israel sau Japonia, depăseșc economiile mari în adoptarea măsurilor necesare schimbării
Strict referitor la educație, țara noastră se mândrește cu un număr important de elevi olimpici. Însă sunt șanse mari ca aceștia să reprezinte mai degrabă excepțiile unui sistem care produce foarte mulți analfabeți funcționali. În plus, România nu are universități care contează în clasamentele internaționale. Doar Babeș-Boliay și Universitarea București se alfă în primele 800 la nivel mondial, însă chiar și aceasta se află pe la coada clasamentului.
Însumate, aceste criterii fac din România o țară foarte puțin pregătită pentru schimbare. Cu alte cuvinte, deși anumiți oameni ies în stradă sau proclamă nevoia de schimbare, societatea în ansamblul ei nici nu este pregătită și nici nu ar putea să îi facă față.
Mult mai adaptabili sunt însă vecinii României, bulgarii și, mai ales ungurii.