Acum, imensa bază sportivă din Medgidia, cu o capacitate aproape egală cu cea a oraşului, este abandonată, iar şansele de reabilitare sunt aproape nule.
Asta şi pentru că a fost rezultatul unui plan faraonic al autorităţilor comuniste. Încă de la inaugurare, uriaşa arenă s-a dovedit un eşec, dovadă şi numărul mic de meciuri jucate pe gazonul de la Medgidia.
Aflat în afara oricărui circuit competiţional, pustiu de mai bine de un deceniu, terenul de fotbal al Complexului Sportiv din Medgidia pare o victimă sigură în faţa trecerii timpului. În cele trei decenii şi jumătate în care s-a jucat fotbal pe acest stadion, partidele importante pot fi numărate pe degete: câteva meciuri de Cupă, plus alte câteva ale naţionalei de tineret.
„În '84, în Cupa României, aici s-a jucat Cimentul cu Steaua, în perioada aceea, cu echipa de glorie - și, în '88, am întâlnit echipa Dinamo - antrenor Mircea Lucescu, Lupescu...”, a spus Izmir Abdulgani, fost fotbalist la Cimentul Medgidia și la Progresul Medgidia.
„Am avut meciul cu Grecia, meciul cu Polonia - tineret - la Medgidia. Am avut, la tribuna zero, toată spuma sportului românesc - cu Mircea Sandu, cu Hagi...”, a spus Mircea Pintilie, fost primar al municipiului Medgidia.
Acum, stadionul este doar o relicvă a României comuniste, unul dintre numeroasele proiecte megalomanice ale anilor `70. „Era emblema județului. Nici Constanța n-a avut stadion cum era fostul stadion”, a spus un localnic.
„La vremea respectivă, concepția care era... nu construiai obiective de azi pentru ieri, construiai obiective pentru perspectivă”, a spus Ion Sariu, fost șef al Complexului Sportiv Medgidia.
Medgidia era un oraş industrial cu ambiţii. Forţa sa economică a început să se stingă abia după anii '90. „Comuniștii aveau o apetență pentru construcțiile mari, gigantice, colosale, dar în sensul grotesc al termenului”, a spus Gabriel Stelian Manea, specialist în istoria comunismului.
Acum, a rămas o arenă cu o capacitate de aproape 33.000 de locuri, la marginea unei aşezări care, la ultimul recensământ, avea puţin peste 36.000 de locuitori. „Tot orașul dac-ar veni, atunci s-ar umple, dar e puțin probabil să se mai întâmple vreodată”, a declarat Nicolae Păun, director Administrația Domeniului Public și Privat Medgidia.
Stadionul nu este totuşi o gaură în bugetul municipiului. Este doar un obiectiv în conservare pentru care primăria plăteşte aproximativ 7000 de lei pe lună. Tot ce se face este să se amenajeze spaţiile verzi. Problema este că, la felul în care merg lucrurile, nu există nicio perspectivă ca acest obiectiv sportiv să fie recuperat.
De altfel, din întregul complex sportiv mai funcţionează doar o sală de competiţii şi un hotel. În rest, fostul patinoar şi fostul bazin de înot sunt şi ele abandonate, într-o stare deplorabilă.