Slugărnicia ca mod de viață. Ce aduce obediența față de șefi?
Evenimentul „Simfonia lalelelor” organizat la Piteşti anul acesta ne-a făcut să ne uităm cu mai multă atenţie la modul în care ne manifestăm în faţa unor autorităţi. Dar festivalul acesta se ţine de 40 de ani. Iar servilismul faţă de şefi nu e ceva ce întâlnim doar la politicieni. Recent, au apărut imagini cu nişte infirmiere care îi spălau maşina unui doctor. Care este pericolul acestui comportament şi mai ales cum putem scăpa de el?
Spitalul de copii „Marie Curie” Bucureşti. Infirmierele îi spală periodic maşina unei şefe de secţie, potrivit Tolo.ro.
„Ne place sau nu, există extrem de mulți indivizi pentru care a se supune puterii, indiferent care este acesta, este un mod de viață, pentru că îl privesc ca pe un mecanism din care pot obține anumite beneficii. Că este vorba de beneficii materiale sau este vorba de beneficii simbolice, tot despre un soi de târg, chiar dacă inconștient, vorbim”, explică Oana Valentina Suciu, sociolog.
https://www.youtube.com/watch?v=3Qc_2CIYfDc
Simfonia lalelelor, la Piești. Eveniment la care participă premierul Viorica Dăncilă și mai multe personalități. Defilare cu care alegorice. „Sunt zeci de mii de flori la care s-a lucrat foarte, foarte mult, alături de reprezentanţii grădiniţelor şi şcolilor din Piteşti. Au fost nopţi în care s-a lucrat pâna la 2-3 dimineaţa...”, mărturisește un cunoscător. Și momentul controversat: o fetiță este pusă să facă o tumbă în fața premierului. Nu prea îi iese și cade pe spate. Impresionată, premierul vine și-i dă flori.
„Să fim înțeleși. Copii au defilat și au făcut gimnastică pe beton și în anii precedenți. Anul acesta s-a întâmplat să aibă mai mare notorietate cazul pentru că a avut loc în fața unor politicieni de la centru. Acum, conceptul de eveniment public Simfonia Lalelor în sine nu este rău. El există de prin anii 70. Dacă nu mă înșel la Pitești. Are un rol de a aduna în jurul său comunitatea. Cum este el organizat și gândit de autorități, aici deja intrăm în alt film”, comentează sociologul Oana Valentina Suciu. Și dacă este să facem o comparație cu ceea ce se întâmplă într-o țară cu tradiție în ale lalelelor și anume Olanda, unde asemenea evenimente se organizează de la finalul celui de al Doilea Război Mondial, exact în scopul de a socializa oamenii și de a strânge legăturile în cadrul comunității...
- Deci diferența ar fi că acolo defilatul, parada, copiii sunt pentru comunitate, pentru a crește gradul de coeziune, și la noi a fost pentru niște figuri în autoritate?
- Exact. Sunt pentru comunitate, sunt pentru dezvoltarea turismului local și nu numai a turismului local. Pentru că este un apel deschis de participare. Vin colegii și licee din SUA, din Canada. Există în același timp tururi culturale făcute pe bicicletă, deci totul este așezat într-un concept turistic, cultural, economic, social. Nici o clipă politic, cum se întâmplă în România. Ceea ce este îngrijorător este că toți agenții de socializare: familia, școala, media, care în acest moment sunt adunaţi la un loc, simultan, împing spre un comportament de obediență oarbă până la urmă în fața puterii. Or, asta mie mi se pare mult mai grav, pentru că în modul acesta se perpetuează un comportament, într-un cerc vicios, care este extrem de greu de spart. Sunt socializați încă de la vârste extrem de fragede în acest spirit al supunerii față de autoritate și putere politică indiferent de cine este reprezentată aceasta, spune Oana Valentina Suciu, sociolog.
Noiembrie 2010. Ministrul dezvoltării de atunci, Elena Udrea, participă la inaugurarea Sălii Polivalente din Călăraşi. Este întâmpinată cu imense buchete de flori oferite de niște copii.
Iunie 2016. Un consilier judeţean, cu părul alb, îi pupă mâna şefului mult mai tânăr.
Bogdan Toader, șeful în cauză, președinte al Consiliului Județean Prahova, a mărturisit ulterior: „Eu m-am simțit jenat, mi-am restras mâna și l-am strâns în brațe”.
„Atunci când săruți mâna unui prim-ministru practic identifici cele două persoane. Puterea legală, puterea instituțională și puterea individuală se contopesc. Prin sărutarea mâinii, noi ne supunem puterii, dar nu ne supunem acelei puteri instituționale, ci ne supunem puterii individului, exact acelei persoane, pe care o are asupra noastră”, explică Radu Umbreș, antropolog.
Și fostul premier Emil Boc a fost protagonistul unei astfel de scene într-o vizită undeva, la țară.
„Da. Dar acel sătean, să nu uităm, momentul a fost surprins pe peliculă, poza aceea s-a viralizat, iar consătenii săi, vecinii săi, vor fi știind deja că a fost cel care a avut o legătură directă cu un simbol al puterii, prim-ministrul de la acea vreme. Deci pentru acel om în vârstă, până la urmă, era o chestiune de status și până la urmă, de creștere a statusului social în cadrul comunității”, explică Oana Valentina Suciu.
Un alt exemplu. Comuna Clejani, jud. Giurgiu, campania electorală din 2016 pentru alegerile locale. Comunitatea de muzicanți a comunei dă un adevărat spectacol pe uliță, în aşteptarea liderului PSD Giurgiu, Niculae Bădălău, care e aplaudat la scenă deschisă când apare, iar oamenii i se adresează cu „nașule”, „big boss”, „Trăiască, dom' colonel! Trăiască şeful! Să trăiască dom' preşedinte!”
Radu Umbreș, antropolog: „Cu siguranță ambele posibilități sunt reale. Poate exista într-adevăr un sentiment internalizat al respectului. Că ne simțim atât de insignifianți, atât de slabi, că tot ceea ce putem face este să ne ploconim, să ne arătăm inferioritatea. Însă cred că de foarte multe ori aceste forme de supunere, slugărnicie, au o caracteristică instrumentală. Deseori există o mare ipocrizie în spatele acestor comportamente, acestor comunicări ale servilismului. Poate că individul în sinea sa consideră că superiorul său este abject sau că nici nu își merită poziția acolo. Însă trăind într-o anumită cultură, văzând în jurul nostru anumite comportamente, ştiind ceea ce se așteaptă de la el, știind că dacă poate nu se va comporta într-un mod slugarnic va fi perceput ca o amenințare, va fi perceput ca o... într-un fel, contestă logica sistemului, atunci oamenii o vor face. Ba chiar uneori o vor face într-un mod exagerat”.
Aprilie 2012. Primarul Sorin Oprescu merge în vizită la o şcoală renovată de Primărie. Oprescu este întâmpinat de elevi stând în picioare. „Ţin să vă mulţumesc pentru implicarea dvs. şi a institutiei dvs. ... în faptul că ne-ați redat sistemului nostru de învățământ o școală la standarde europene...” Directoarea nu mai conteneşte cu laudele pentru ceva ce primăriile ar trebui să facă oricum: să repare şcolile din subordine. „Dar dacă nu eraţi dvs.? Vă spun, sunt semnale favorabile şi din partea părinţilor... Părinții au rămas foarte încântați de această şcoală şi eu le-am zis că datorită dvs...”, îi spune directoarea primarului.
- Eu am semnale ca această şcoală în curând va deveni o şcoală de prestigiu în Bucureşti, spune Oprescu.
- Uitaţi, standarde europene! continuă directoarea, arătându-i primarului o clasă. Eu aşa n-am vazut, eu am făcut şcoala în Chitila, sectorul 1, dar aşa ceva nu mi-a fost dat să văd... Pentru dotarea de ultima generaţie, care ne-aţi adus-o. Ştiu că sună populist, dar asta e realitatea.
Radu Umbreș, antropolog: „Tocmai datorită acestei presiuni externe, într-un fel. Și deseori este posibil să fie nevoie de un act de curaj să nu fii supus la acest mod. Pentru că a nu arăta supunere, a arăta un respect, de exemplu în limitele jocului instituțiilor, transmite un mesaj de egalitate socială. Transmite un mesaj că într-adevăr eu sunt un mic funcționar local, dvs sunteți prim-ministrul sau președintele, dar în mod esențial suntem identici. Suntem cetățeni, avem aceleași drepturi. Unii am fost aleși pentru o poziție. Alții am fost numiți în alte poziții. Dar nu există în mod esențial o diferență de ierarhie politică între noi. Eu nu sunt supus, iar tu nu ești stăpân”.
Unde se termină adulaţia începe coloana vertebrală
Muzică de înmormântare a fost pusă în faţa Consiliului pentru Combaterea Discriminării de un ONG care militează pentru libertatea de exprimare. Prin acest protest inedit, Active Watch a vrut sa trasmită mesajul că instituţia de stat a devenit obedientă puterii.
Mircea Toma, președintele Active Watch: „Cu erori, dar și cu eroism, și noi ca ONG am fost de multe ori în proximitatea CNCD-ului și i-am sprijinit. Ceea ce se întâmplă în ultimele luni, și am șovăit mult până să punem un diagnostic care este mai sever, demonstrează că CNCD-ul a basculat definitiv în a fi o instituție obedientă puterii. Deciziile pe care le-au luat în ultima vreme arată că ei pedepsesc cu o promptitudine fără egal și cu intensitate mare pe toți cei, cele, care au criticat, au agresat imaginea politicienilor de la putere. Și invers. Politicienii de la putere atunci când au greșit au fost iertați sau tratați cu maximă blândețe”.
Asztalos Csaba, preşedinte Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării: Nu generalizaţi! Aşa, după o decizie, două, nu picaţi în păcatul generalizarii, e o luptă.
Mircea Toma : Noi spijinim lupta..
- Dar nu așa!
Pedepsele la care face referire Mircea Toma sunt: amendarea jurnalistului Cristian Tudor Popescu pentru că a comparat coafura premierului Viorica Dăncila cu pavianul cu mantie, o specie de maimuţă; amendarea unui site de satiră pentru un articol cu titlul Curva lui Dragnea, asaltată de PSD-iști şi, cea mai controverstată decizie, sancţionarea preşedintelui Romaniei cu 2000 de lei pentru folosirea termenului „penali”.
Mircea Toma, președintele Active Watch: Pentru „acești penali" CNCD nu are de ce să se sesizeze. Pentru că penalii nu apar în lista categoriilor de persoane cu risc de a fi discriminate în România. Legea în baza căreia funcționează CNCD definește o listă finită acolo: femei, romi, persoane cu dizabilități și așa mai departe. NU apar persoanele cu dosar penal acolo. Că poate fi o jignire. Dacă cineva se simte, merge la tribunal și spune acolo. Mă simt jignit. Eu. Penal. Dar discriminare nu există.
Eu, din ceea ce simt este că este vorba despre zelul unor persoane din interiorul CNCD care țin să fie remarcate pentru faptele pe care le comit. Adică noi apărăm imaginea stăpânului. Deci aici vorbim deja despre stăpân. Nu a dat nimeni telefon să îi pedepsească. Au reacționat natural obedient”.
Acuzaţii de obedienţă nu vor să-şi explice public votul. Aşa că aflăm argumentele lor de la şeful instituţiei, care, de altfel, nu a fost de acord cu sanţionarea lui Klaus Iohannis.
Asztalos Csaba: „De preferat să întrebați pe cineva care a fost în opinia majoritară, dar încerc totuși să vă redau argumentele colegilor mei. În primul rând, pentru că vorbim de persoane față de care nu există o decizie irevocabilă în instanță. Iar termenul de penal este un termen peiorativ care nu există în procedura penală ca a desemna o persoană sau o parte dintr-un proces penal.
Se folosește cu tentă peiorativă și afectează imaginea, demnitatea și egalitatea de șanse a acestora în societate, respectiv în procesul penal”.
Radu Umbreș, antropolog: „Nu trebuie să ne imaginăm că oamenii sunt în mod neapărat orbi. Că nu își dau seama că există această supunere. Că această supunere are efecte negative. Poate cel mai important lucru la care ar trebui să lucrăm este să ne dăm seama că cei mai mulți din jurul nostru ar prefera și își doresc cu adevărat să nu mai existe alte forme de supunere. Stăm într-un fel de spirală. Conspirație a tăcerii în care fiecare dintre noi manifestă un anumit grad de servilism crezând că toți ceilalți așteaptă acest lucru. Crezând că așa se face”.
Nu ştim dacă ăsta e motivul care l-a îndemnat, în urmă cu ceva timp, pe un primar de provincie să îi dedice o adevarată odă şefului de Consiliu Judeţean, dar ... a făcut-o. Primarul comunei Gornet, Prahova, i-a scris o poezie controversatului Mircea Cosma, condamnat acum, într-o prima instanţă, la opt de închisoare pentru fapte de corupţie. O poezie despre idolul preşedintelui de Consiliu, Mihai Viteazul.
„Nu am talentul domnului Cosma și de aceea am vrut mai mult să iau cuvântul înaintea dânsului, pentru ca e o crimă să vorbești după domnul Cosma. Te faci de baftă. Și aș vrea să vorbesc înaintea dânsului. Poezia se intitulează Marelui domn, marelui om...
„Un domn, un idol, demn de prețuire...
Ca un respect al purei iubiri
Un cneaz
Vrednic de idolul său
Ține stindardul Marei Uniri,
Bâtând des drumul
Ploiești Chișinău”.
La rândul său, Mircea Cosma a rămas celebru pentru o poezie pe care i-a dedicat-o lui Victor Ponta, șeful lui de la acea vreme:
Mihai Tudorică, activist: „E o diferență între a fi fanul cuiva și a adula pe cineva și a-l crede pe cuvânt. Eu sunt fanul unor oameni. Îmi plac câțiva oameni din zona politicului. Dar asta nu înseamnă că închid ochii la tot ceea ce spun ei. Cred că ceea ce e greșit în momentul de față în mentalitatea multor români este aceea că i-am votat, ei sunt conducătorii. NU! Ei nu sunt conducătorii. Ei sunt aleșii noștrii. Ne reprezintă, ne servesc. Aici trebuie să lucrăm”.
Radu Umbreș, antropolog: „Cred că modul în care putem să rupem acest cerc vicios este să ne dăm seama că avem mult mai multă putere decât credem. Că nu suntem singuri. Ceea ce facilitează într-un fel servilismul este că toți ne vedem mici, nu avem destulă putere și ne este mai ușor sau poate este chiar rațional să fi servil atunci când toți ceilalți din jurul tău sunt servili. Însă dacă vom conștientiza că nimeni nu își dorește cu adevărat acest lucru, că are costuri, că ne dorim o societate iar tipul acela de societate pe care ne-o dorim nu poate fi atinsă dacă vom continua cu acest comportament”.
Mircea Toma, președintele Active Watch: „Nu se gândește persoana trimisă după țigări că urmează costuri. Dacă îl refuz pe șefu acum....Costurile sunt mai mari dacă te duci după țigări. Deci aici e... Pe termen lung și în spațiul larg al instituțiilor, instituții se duc de râpă, nu mai funcționează bine, pe bază de nepotism. Că asta este de fapt. Nu meritul, ci relația contează. PCR = Pile, Cunoștințe, Relații. Pupincursim, să faci totul să te învârți. Nu progresăm așa. Rămânem într-o condiție mizeră. România este din păcate într-o condiție tristă, economică, și datorită acestei istorii de obediență asumată la nivel național”.
Costul servilismul îl vedem de câte ori se organizează un eveniment la care participă nume importante. Pentru un simplu congres de partid de exemplu, oraşele se transformă, se spală străzile, totul se lustruieşte. Căci, vine şeful! Dacă avem norocul să ne viziteze şi vreun oficial străin, atunci asistăm chiar şi la asfaltari de străzi, în timp-record. După aceea, însă, totul revine la normal. Căci nimic lucrat în grabă nu-i făcut să reziste.
„M-a sunat domnul rector al universității, domnul Popa, care mi-a spus că trebuie să asfaltez, că într-o săptămână vine președintele. Am spus că nu pot să asfaltez într-o săptămână, indiferent cine vine”, povestește un constructor.
Mircea Toma, președintele Active Watch: „Este foarte important ca oameni sau instituții să demonstreze în spațiu cât mai public că nu obediența este răspunsul succesului existenței comuniunii noastre de români. Adică de aceea sunt foarte de apreciat avertizorii de integritate. Oameni care în instituțiile în care lucrează reclamă suspiciuni pe care ei le au față de niște acte ale celor din instituție. Uneori și cel mai frecvent, chiar șefi. Și le reclamă fie pe căile mai puțin transparente, fie direct public către mass-media. Și teoretic, înfruntă după aceea răspunsul clar agresiv al managementului. Cum ai îndrăznit să te ridici împotriva noastră? România are o lege care încurajează lipsa obedienței. Are o lege a avertizorului de integritate”.
Legea avertizorului de integritate, care există din 2004, dar despre care multă lume nu a auzit, îi protejează practic pe funcţionarii care demască ce se întâmplă în instituţiiile publice, de la simpla incompetenţă, până la nepotisme, folosirea abuzivă a resurselor materiale şi umane, partizanatul politic sau mita.
Deci noi putem folosi legea asta și în ultimii ani am descoperit că sunt tot mai mulți oameni care au valorificat-o. Deci avem, în medicină cel puțin, trei cazuri de oameni care au spus public: nu, așa ceva nu se poate în țara asta. Sunt încălcate legi, spune Mircea Toma.
„Avem un polițist celebru, care a devenit celebru pentru că a refuzat să ierte de amenzi persoane pentru care interveneau telefonic niște șefi. Domnul Godină. Deci sunt situații care demonstrează că se poate așa și că soluția cealaltă a obedienței este o soluție individuală de șobolan, de supraviețuitor singur. Noi trebuie să supraviețuim împreună. Aici este saltul pe care trebuie să îl facem. Să înțelegem că obediența și slugărnicia sunt soluții singulare. Ne facem de râs și față de valorile noastre și față de cei din jur. Dacă ne solidarizăm și lucrăm împreună împotriva celor care încalcă drepturile noastre, atunci soluția este mult mai de câștig și e de durată”, punctează președintele Active Watch, Mircea Toma..
Despre costurile slugărniciei aflați urmărind mai jos interviul emisiunii, cu Dragoş Bucurenci, consultant în comunicare:
Citiți și: Salariați cu răbdarea ajunsă la limită. Cum ne apărăm de abuzurile angajatorilor
Emisiunea „Plan detaliu”, realizată de Teodora Ghenciu, se difuzează la Digi24 în fiecare duminică, la ora 20:30. Arhiva emisiunii, aici.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
