La cele 2.800 de Case de Ajutor Reciproc din ţară cotizează lunar sau anual peste 700 de mii de români, potrivit datelor Băncii Naţionale. În ciuda şabloanelor, doar 20 la sută sunt pensionari. Majoritatea, mai mult de jumătate dintre clienţi sunt salariaţi.
„Pe bază de adeverinţă de serviciu şi stadiu de cotizare, plătesc 1% din salariu şi pot să vină să ia credit împreună cu părinții, socrii sau rudele dânșilor”, spune Viorica Ţarenco, administrator CAR.
Pot să cotizeze însă şi studenţii sau şomerii. Cei care contribuie la CAR-uri pot obţine rapid de două până la zece ori suma economisită prin cotizaţiile depuse de-a lungul vremii, dar pentru sume mai mari este nevoie şi de garanţii.
„CAR-ul nu are aceleaşi norme de verificare ca o bancă şi implicit condiţiile de acordare sunt lejere. Vorbim în primul rând de limitările de vârstă, de limitări de venit, pe când CAR-urile au doar această formulă de calcul în funcţie de cât cotizezi”, explică Dragoş Nichifor, broker de credite.
Pentru un pensionar cu doar 700 de lei pe lună, Casa de Ajutor Reciproc a fost singura soluţie ca să îşi schimbe aparatura electrocasnică.
Reporter: E mai convenabil să veniţi aici pentru un împrumut decât la o bancă?
Gabriela Molnar, pensionară: E problemă cu girantul.
Reporter: La ce sumă v-aţi gândit?
Gabriela Molnar: Până în 5.000, cam aşa.
Casele de Ajutor Reciproc au dobânzi sensibil egale cu ale băncilor care dau credite de consum. De exemplu, pentru un împrumut de 3.000 de lei dobânda ajunge la 140 de lei într-un an. La bancă este cu trei lei mai mare. Clienţi fideli ai CAR-urilor sunt pensionarii, care cer bani ca să plătească medicamente şi facturi.
„În general, sunt oameni cu pensii mici și medii, adică 500 de lei, 800 de lei. La noi, ca să fii membru trebuie să cotizezi cu minimum 1% din pensie”, spune Gavril Crişan, preşedintele CARPO Oradea.
Faţă de anii trecuţi, cei mai mulţi dintre clienţii caselor de ajutor reciproc ajung să împrumute acum mai mulţi bani şi pentru o perioadă mai lungă, de peste 12 luni.