Trenurile Intercity au fost introduse în România în 1995. „La început, Intercity-ul era un tren în care merita să călătoreşti, spre deosebire de trenurile personal alea vechi. Între timp, s-au degradat şi ele ca şi condiţii de transport”, spune un călător.
Până în decembrie, de la Arad la Bucureşti se putea ajunge şi cu Intercity-ul. Pentru că viteza medie era de doar 56 de kilometri la oră, CFR Călători a renunțat la aceste trenuri. Acum, între Arad și București circulă doar trenuri Regio şi Interregio, iar călătoria durează aproape 11 ore.
Garniturile oricum circulau cu viteză mică şi nu aveau pasageri, spun cei de la CFR Călători. Traficul la aceste trenuri a scăzut foarte mult din cauza tarifului ridicat, coroborat cu întârzierile repetate provocate de lucrările de reabilitare a infrastructurii feroviare, se justifică şefii companiei de stat.
La începutul lunii decembrie a anului trecut, doar șase mai circulau, spre Cluj şi Arad. S-a renunţat şi la ele.
Sindicaliştii vin cu alte explicaţii. „România este singurul stat din Europa care nu are trenuri Intercity, pentru că nu s-a investit în vagoane noi, modernizate şi, în al doilea rând, pentru trenurile Intercity nu se acordă subvenţie”, spune Rodrigo Maxim, lider de sindicat.
Iar în lipsa banilor de la stat, CFR Călători nu are niciun interes să le ţină în circulaţie. Compania de stat ar putea renunţa şi la alte trenuri, în condiţiile în care va primi anul acesta de la stat cu 25% mai puţini bani ca anul trecut, adică în jur de un miliard de lei, spun sindicaliştii.
„Toate trenurile care sunt anulate la CFR Călători, toată prestaţia trece la operatorii privaţi, cu subvenţie. De exemplu, Bucureşti-Olteniţa: cum au luat-o operatorii privaţi, au fost 20 de trenuri pe zi în loc de 4. Cum a existat subvenţie pentru 20 dacă nu era pentru 4?”, adaugă Rodrigo Maxim.
Modalitatea în care s-au plătit bani grei companiilor private de călători drept subvenţii face acum obiectul unei anchete DNA.