Proiectul a atras şi nemulţumirea bancherilor. Aceştia avertizează că, odată ce tranzacţiile cu terenuri şi case se vor derula exclusiv prin intermediul băncilor, birocraţia va exploda.
Executivul va relua discuţiile săptămâna viitoare.
Oamenii de afaceri susţin că autorităţile greşesc atunci când limitează plăţile în numerar, fără a ţine seama de tipul afacerii.
„Eu, de exexmplu, în turism aş putea să am o problemă, pentru că un bilet de avion costă 2.000 de euro şi se plăteşte în rate”, spune Dragoş Anastasiu, directorul unei firme de turism.
Proiectul Ministerului de Finanţe prevede ca plăţile în numerar pe care le pot face firmele între ele şi către persoane fizice să fie limitate la 2.000 de lei pe zi - de la 10.000 de lei - sau la 5.000 de lei când este vorba despre un singur furnizor.
„Nu e bine să facem două limite pentru că ar crea o discrimare între cei care au o limită mai mare şi cei care au una mai mică, trebuie să punem producătorul român care vinde unui magazin pe poziţie egală cu cash&carry”, susţine Maria Grapini, ministrul pentru IMM-uri.
Mai mult, tranzacţiile cu terenuri şi case pot fi făcute doar prin intermediul băncilor, se stabileşte în proiect. O măsură care ar spori birocraţia, crede guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
„Ştiu că drumul spre iad e pavat cu intenţii bune. Cum aducem un bătrân care are 2.000 de metri pătraţi, la bancă. Omul abia semnează, pe el trebuie să îl plimbi la primărie, la notar, câte formalităţi sunt pentru a cumpăra o bucată de pământ”, explică Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.
Proiectul, care va fi discutat din nou săptămâna viitoare în Guvern, mai prevede ca instituţiile financiare să limiteze comisioanele interbancare la cel mult 0,3% din suma plătită la cumpărături cu cardul. Acum, comisioanele pe care băncile şi le achită între ele sunt de şase ori mai mari. Comerciantul este cel care plăteşte acest comision, însă indirect este taxat şi cumpărătorul, în preţul produselor de la raft.
România este printre ţările europene cu cele mai mari comisioane interbancare. Nivelul acestora este cu mult peste cel din Danemarca şi Marea Britanie, de exemplu, unde costurile ajung la cel mult 0,7% din suma plătită.