„Prefer să fug, asta ajungi să faci. Ajungi să fugi de tot”, povesteşte o femeie care a avut curajul să spună destul.
Abuzurile, în cazul ei au început în copilărie, când era bătută de propriul tată. Au continuat şi după ce s-a căsătorit. A îndurat opt ani de violenţe, până când s-a decis să-şi ia copilul şi să plece.
„M-a lovit până când am leşinat. Eu credeam că mă iubeşte foarte mult, îi găseam mereu explicaţii. M-a bătut rău, copilul era adormit, mi-a smuls copilul din mână şi a început să mă lovească cu piciorele”, povestește Alexandra.
Asta povesteşte Alexandra, o tânără de 28 de ani, încă îngrozită de ceea ce a îndurat. Povestea ei este seamănă izbitor cu cele ale miilor de femei bătute acasă. Femeia povesteşte că soţul ei nu a fost violent dintotdeauna. Întâi a început să bea, apoi i-a dat o palmă, după care s-a dezlănţuit iadul.
„A luat cuţitul şi a spus că mai bine mă omor eu că de el nu scap, că nu o să afle nimeni de ce ai murit”, mai spune femeia.
Pornind de la astfel de cazuri, şapte fotografi au imortalizat durerea ce rămâne pe chipul unei femei abuzate.
„Am încercat să reproduc cazuri reale. Sunt destul de şocante, cu sânge, cu vânătăi, cu arsuri, momente care înfăţişează scene de suferinţă”, spune Ştefan Soare, fotograf.
Teama le determină pe femeile agresate să ascundă violenţele conjugale.
„Să ceri ajutor, să înţelegi că e nevoie de un ordin de protecţie, să înţelegi că nu este vina ta, nu trebuie să suporţi aceste lucruri”, explică Sonia Ghiţă, psiholog.
Recunoaşterea abuzului este primul pas pentru pedepsirea agresorului, spun poliţiştii.
„Noul instrument care se numeşte ordin de protecţie. Măsuri de protecţie a victimei prin impunerea unor restricţii agresorului. Acestea merg chiar până la evacuarea din casa personală a agresorului”, afirmă Aurelian Bocan , inspector Poliţia Capitalei.
Datele poliţie arată că patruzeci la sută dintre violenţele soldate cu deces au loc în urma neînţelegerilor în familie.