POVEȘTILE CREDINȚEI. Moldova, ținutul mănăstirilor
PUTNA. Cea mai însemnată ctitorie a lui Ştefan cel Mare, mănăstirea unde voievodul şi-a dorit să fie înmormântat. Legenda spune că domnitorul a ales locul mănăstirii ţintind cu arcul către soare, iar unde a căzut săgeata, s-a pus piatra de temelie.
Biserica a fost clădită între 1466 și 1469, iar fortificațiile terminate după 12 ani. De-a lungul timpului, lăcaşul a fost distrus şi refăcut de mai multe ori, dar viaţa monahală nu a fost întreruptă. După ce trec de intrarea de fortăreaţă, turiştii se grăbesc pe aleile de piatră către biserică. Zidurile groase de apărare,Turnul Tezaurului şi chiliile o protejează. Interiorul este impresionant, pictura este refăcută în 2001. Deasupra mormântului lui Ştefan cel Mare veghează o candelă ce nu se stinge niciodată.
Părintele Dosoftei, protosinghel la Mănăstirea Putna, vorbeşte despre marele domnitor: „Mitropolitul Bartolomeu Anania la 500 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Ștefan, într-un pelerinaj făcut cu mai multi membri ai BOR din Transilvania, a spus că Transilvania a avut atât de suferit , românii și ortodoxia în Transilvania au avut atât de suferit pentru că nu au avut un Ștefan care să-i ducă crucea. (...) Este mai mult decât o metaforă, este o realitate pe care o poate înțelege fie un istoric care cercetează îndeaproape cei 47 de ani de domnie, fie un credincios care simte văpaia de dragoste și de jertfă care izvorăște din chipul luminos al acestui voievod”.
În curtea interioară este păstrat clopotul mănăstirii, turnat în 1484 şi folosit până în 1917. Este botezat Buga.
Cine ajunge în ţinuturile Suceavei, fostă cetate de scaun a Moldovei, trebuie să treacă neapărat pragul mănăstirii supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc”. Este la 70 de km, spre Rădăuţi, pe Drumul European 85.
PĂTRĂUȚI. Lăsăm în urmă măreţia Putnei şi ne îndreptăm spre un alt lăcaş de cult ridicat de Ştefan cel Mare în 1487- biserica de la Pătrăuţi. Ridicată la 30 de ani după Putna, deschide seria lăcaşurilor construite de Ştefan cel Mare în ultimii 17 ani de viaţă. Este singura ctitorie păstrată în forma şi cu pictura originală. Aflată la aproximativ 15 kilometri de Suceava, nu este la fel de faimoasă precum alte biserici din Moldova. Dar valoarea ei este incontestabilă.
„Biserica de la Pătrăuţi este considerată prototipul bisericii moldoveneşti. E cea mai mică biserică din acea perioadă. Poate de asta armoniile sunt aşa de reuşite. Poate de asta, privită în concordanţă cu dealurile dimprejur, este considerată de Vasile Drăguţ, de istoricul de artă, un monument gândit în armonie cu natura”, explică preotul paroh al mănăstirii, Gabriel Herea.
La Pătrăuţi a fost întemeiată singura mănăstire de maici din timpul domniei lui Ştefan. Vremurile aprige au făcut ca lăcaşul să fie părăsit de mai multe ori, iar timp de 160 de ani să nu aibă acoperiş. Motiv pentru care pictura exterioară s-a degradat.
Părintele Gabriel Herea vorbeşte despre biserica din Pătrăuţi ca despre o bijuterie recuperată a istoriei românilor: „Scena învierii lui Iisus a fost pictată în faţa tabloului votiv pentru a arăta înscrierea familiei regale şi prin calitatea sa regală în acest drum, în moartea şi învierea lui Hristors, pentru a arăta cum înţelegeau creştinismul, cum îl primiseră de la înaintaşi şi cum doreau să-l transmită mai departe”.
În curtea bisericii atrage atenţia călătorului o masă rotundă de piatră, străjuită de alte pietre ce par a fi scaune. Legenda spune că lespezile ar fi acolo din timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Alţii susţin că ansamblul respectiv a fost sursă de inspiraţie pentru Constantin Brâncuși, atunci când a realizat ansamblul „Masa tăcerii”.
Clopotnița bisericii a fost construită în 1725 şi aminteşte de arhitectura Maramureșului. Adăposteşte trei clopote turnate în secolul al XIX-lea, care au în compoziţie, alături de bronz, şi argint. Sunt renumite pentru sunetul lor înalt, care se spune că ar sparge norii de grindină.
Biserica din Pătrăuţi a fost inclusă pe lista monumentelor UNESCO.
ARBORE. La fel şi biserica Arbore, aflată la 40 de km de Suceava, pe drumul care leagă orașele Milișăuți și Solca, pe malul râului cu acelaşi nume.
Ctitorul lăcaşului nu a fost un domnitor, ci un boier - hatmanul Luca Arbore. Alegerea hramului, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, a fost ca o premoniţie. Boierul a avut o moarte asemenea sfântului - a fost decapitat chiar din porunca celui pe care l-a educat, domnitorul Ștefăniță Vodă. Ridicat la 1502, monumentul este unul dintre cele mai puțin cunoscute.
„În fiecare duminică sau sărbătoare religioasă, bisericile noastre sunt pline. Şi dacă dumneavoastră aţi putea veni la un Paşti este extraordinar. Am putea spune că numai cei care nu se pot deplasa stau în case. În rest, toată lumea vine la biserică”, spune profesorul Gheorghe Dolinschi.
În secolele XVII- XVIII, biserica a rămas fără acoperiș şi prin urmare, pictura s-a deteriorat. Silueta alungită, ca o arcă, fără turlă, o face unică în arhitectura moldovenească.
Alături de Pătrăuţi şi Arbore, pe lista monumentelor UNESCO mai sunt mănăstirile Humor, Moldovița, Probota, Suceava şi Voroneț.
Plecăm din ţinuturile Moldovei cu vorbele părintelui Dosoftei de la mănăstirea Putna în minte: „Oamenii trebuie să știe că trebuie să răcumpere vremea. O singură dată pe an este Săptămâna Mare, dacă o pierdem acum, pierdem și taina Învierii și până la anul nu ne vom mai întâlni cu ele și de aceea este foarte firesc ca oamenii să meargă la Denii”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
