Plan Detaliu. Românii aruncă banii la gunoi
6.000 de tone de mâncare sunt aruncate în România în fiecare zi, iar 49 % din alimentele care ajung la gunoi provin de la populaţie.
„... Mâncare gătită.
... Mezeluri, lactate, brânzeturi.
... Cartofi și ce e mai stricat”, răspund românii la întrebarea „Ce aruncați cel mai des?”.
Cine mai aruncă mâncarea?
- 37 % - producători, importatori, procesatori, distribuitori
- 7% - magazine mici, supermaketuri, hipermarketuri
- 5% - restaurante, cantine, hoteluri
- 2 % - sectorul agricol
George Bădescu, dir. executiv Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România: Pe parcursul vânzării acestor produse pot exista pierderi pe deprecierea calității acestora. Nu mai pot rămâne expuse. Nu mai pot fi vândute. Fie că sunt perisabile sau din alte motive legate de depozitare sau de modul în care au fost transportate, în care au fost aranjate, suferă deprecieri care le fac să nu mai fie compatibile cu ideea de produs care poate fi vândut consumatorilor.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
De ce SĂ NU ARUNCĂM mâncarea ?
- 25 % din populația țării trăieşte la limita sărăciei
- Aproape 5 milioane de români se chinuie să-şi procure hrana zilnică
- Un român aruncă zilnic 320 de grame de mâncare intactă
- De cele mai multe ori cantitatea de mâncare aruncată reprezintă o masă completă
- 225 000 de copii se duc zilnic la culcare flămânzi
Elena Moraru are 39 de ani și creşte singură patru copii. Femeia are două slujbe și câştigă 800 de lei pe lună.
Reporter: Au fost momente în care nu ați avut ce să le dați copiilor?
Elena Moraru: Au fost. Până să o cunosc pe nașa la copii am stat în casă părăsită și au fost momente în care copii mei visau la pâine. Și eu împreună cu ei. Au fost momente în care dormeam nemâncați. Și ne trezeam nemâncați. Visam să avem o pâine. Dacă ar veni cineva acum să mă ia să fac o curățenie că n-am zis niciodată să vină cineva să îmi dea degeaba. Să fac o curățenie să îmi dea o pâine. Să pot să o rup la copii să mănânce.
Reporter: Știți că sunt oameni care aruncă mâncare cu kilogramele pe săptămână?
Elena Moraru: Să știți că am auzit treaba asta.
Reporter: Și vă vine să credeți?
Elena Moraru: Nu îmi vine să cred. Serios nu îmi vine să cred. Pentru că eu mâncarea... O pâine tare dacă o am o pun în ceai sau în lapte și o dau la copii să mănânce și spun că-i pâinea proaspătă. Și devine o pâine bună dacă o pun în ceai să o mănânce.
Reporter: Ce le-ați spune oamenilor care aruncă mâncare?
Elena Moraru: Nu îmi găsesc cuvintele. le-aș spune că sunt o grămadă de oameni care pot să o mănânce, sau dacă este cum spun ei că mâncarea e stricată și așa se spune de multe ori dă-o la un câine. Sau pâinea e tare. O înmoi cu apă și o dai la păsări. Și nu o arunci că e păcat. Chiar e păcat să o arunci. Mai ales pâinea.
La producerea fiecărui kilogram de alimente sunt eliberate în atmosferă 4,5 kilograme de dioxid de carbon. Risipa de mâncare generează 11,25 milioane de tone de dioxid de carbon, gaz cu efect de seră care duce la încălzirea globală.
Doru Mitrana, preşedinte MaiMultVerde: Producția hranei este un mediu care folosește în cea mai mare măsură resursele naturale. În momentul în care o treime din ce s-a produs se aruncă înseamnă că toate aceste resurse de sol, de apă și așa mai departe au fost folosite degeaba. Nu mai zicem aici de resursa umană folosită. Pentru că a produce hrană implică o resursă umană. Deci toată munca aceea, o treime folosită în agricultură practic este pierdută. Efectele de mediu se văd și la celălalt capăt. În momentul în care alimentele ajung la gunoi sau sunt incinerate acestea produc efecte aș zice chiar devastatoare asupra mediului. Pentru că vorbim de poluare, vorbim de poluarea aerului, poluarea pânzei freatice pentru că aici lucrurile se intersectează și cu alte probleme din România. Și anume că nu avem gropi conforme. Ceea ce se aruncă la gropile de gunoi de cele mai multe ori ajunge în pânza freatică. Ajung să polueze solurile și așa mai departe.
Aspectul economic
Jum[tate dintre români cheltuiesc 40% din venitul lunar pe mâncare. 10% din alimentele cumpărate ajung direct la coşul de gunoi, fără să fie desfăcute. În fiecare an în România se aruncă 2,5 milioane de tone de alimente. Mâncarea risipită ne costă peste 4,13 miliarde de euro anual.
Doru Mitrana, preşedinte MaiMultVerde: În țările vestice nu se mai vorbeste de prevenirea și combaterea risipei de alimente, ci de redirecționarea surplusului de alimente. În toate etapele, producție, comercializare și așa mai departe se înregistrează surplus. Acel surplus în mod normal trebuie redirecționat. O primă etapă. Cea care este încurajată în țările vestice este redirecțioanarea acestor alimente la preț redus către categorii de persoane defavorizate. Alimentele care nu mai sunt propice consumului uman pot fi redirecționate către hrana animalelor. Ce nu corespunde nici acestei etape poate fi transformată în compost sau în biogaz și abia ca ultimă detinație vorbim de groapa de gunoi. Sau în cazul României de unitățile care distrug alimentele în special de cele de origine animală prin ardere. În România nu există acest sistem. De aici apare marea problemă. În momentul în care apare o legislație am avea toate aceste tranzacții secundare ale surplusului să le spunem ar face ca alimentele să nu mai ajungă la gunoi sau la incinerator, ci ar fi direcțioante către cei care au nevoie de ele cu adevărat.
Din 2015 se lucrează la o lege a risipei alimentare. Legea a fost suspendată până în iunie 2018 deoarece ministerul agriculturii s-a împotmolit la normele de aplicare.
Mihai Vişan, secretar de stat în Ministerul Agriculturii: Cea mai mare provocare și în Romania și în UE este ... contradicția între dorința aceasta de a face în așa fel încât să nu se piardă aproape nimic și rigurozitatea legislației privind siguranța alimentară. Comunitatea după ce a trecut prin vaca nebună, prima dioxină, scandalul... a revizuit toată legislația și a plecat cumva de la un principiu ca în juridic. Decât să condamn un nevinovat mai bine las 10 vinovați liberi. Legislația de siguranță a alimentelor spune: decât să risc să îmbolnăvesc pe cineva mai bine acționez extraordinar de prudent și pierd poate mai mult decât dacă nu aș fi fost atât de prudent.
Doru Mitrana, preşedinte MaiMultVerde: Dacă acționăm sub această teamă că drobul de sare o să cadă ajungem în situația în care ne aflăm astăzi. În Franța a intrat în vigoare în urmă cu doi ani o astfel de lege. Și acolo a fost contestată. Și acolo au fost enunțate temeri, probleme potențiale. Dintre care unele chiar s-au confirmat. Dar ei au confirmat acestea cu legea în vigoare. Acolo restaurantele nu mai au voie să arunce mâncarea. Toți cei care comercializează alimente au obligația de a avea un contract cu un ONG care să redistribuie aceste alimente în regim propriu. La preț redus sau în regim de donație șamd. Obligație prin lege.
George Bădescu, director executiv Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România: Ideea că ar fi necesară o lege nu și-a găsit ecou în majoritatea țărilor din UE. Din acest punct de vedere am putea spune că românia se află într-un pluton pe care eu l-am denumit un pionier al pionieratului. Ne gândim să punem pe picioare un sistem care implică foarte multe resurse și foartă multă organizare pentru un scop care poate nu este întotdeauna foarte foarte clar. Sau poate dacă îl comparăm cu eforturile care se fac s-ar putea să constatăm că deși rezolvă unele probleme ar putea să genereze alte probleme.
Mihai Vişan, secretar de stat în ministerul Agriculturii: Dacă rămâne în forma cu 30 iunie 2018 putem fi foarte optimiști și să zicem că într-o săptămână am elaborat normele. Și să zicem că în iulie ne apucăm de ele. Dar cel mai pesimist scenariu ar fi sfarsitul anului 2018.
Dumitru Mitrana, preşedinte MaiMultVerde: Se risipește foarte mult. La nivel de organizații, instituții, companii nu există un sistem prin care risipa să fie prevenită. Își bat joc de ea sincer. Am făcut documentare pe tema asta încât am zis: doamne sunt atâția oameni care s-ar bucura de mâncarea asta. Și ei o aruncă. Du-o la bătrâni, la niște copii. Adică nu o arunca pur și simplu la tomberon.
Putem reduce risipa alimentară în România? Putem și trebuie. Chiar dacă nu ne consoleaza treaba asta, nu este cea mai mare risipă din Europa. Noi suntem învățați de mici că e păcat să arunci... dincolo de resurse financiare limitate care ne obligă să fim cumpătați. Dar trebuie făcut mai mult.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
