Două treimi dintre români nu ajung să vadă nici măcar un spectacol, de orice fel, timp de un an întreg. Indiferent că vorbim despre muzică, dans, teatru sau orice altă formă de artă. Cei mai mulţi spun că nu au timp sau bani. Dar adevărul e şi că nu suntem educaţi să preţuim arta. În şcoli desenul şi muzica sunt ore de la care, de multe ori, se chiuleşte şi nici măcar profesorii nu le mai înţeleg utilitatea. Deşi studiile arată că elevii care participă la aceste ore au rezultate mai bune la toate materiile şi devin nişte adulţi mai creativi, cu spirit critic şi care se descurcă mai bine în viaţă. Despre rolul educaţiei artistice, aflaţi mai multe duminică, de la 20:30, din emisiunea Plan detaliu.
Sandra Mavhima, coregraf: Dansul contemporan... Publicul ar fi foarte deschis. Cred că problema principală se regăsește în nivelul de investiție. Nu publicul este problema, ci cine investește în artă. Cred că în mare parte nu există o viziune de dezvoltare culturală. Nu există o viziune de dezvoltare a artelor. Nu vedem în țări precum UK, Norvegia, de unde tocmai m-am întors, unde se discută foarte mult de introducerea artei, dansului, proiectelor și programelor artistice în școli. Tocmai pentru că ar crește o audiență.
În țara unde orele de desen și de muzică sunt păstrate în orar mai degrabă pentru normele profesorilor și mai puțin pentru educarea elevilor, Claudia Iluți este un dascăl care luptă contra curentului. Nu doar că vrea să le obișnuiasca ochiul celor mici cu arta, dar vede în orele de desen un instrument chiar cu mult mai valoros. Prin care îi încurajează pe copii inclusiv să se exprime liber.
Claudia Iluți, profesor educație plastică C.N. „Mihai Eminescu”: Cred că absolut orice bun angajat, dacă vrea să fie un angajat care să iasă în evidență depășește stadiul de executant. Și atunci cred că orice evoluție profesională în orice domeniu este mai mult sau mai puțin însoțită de ceea ce înseamnă imaginație, creativitate și poate chiar originalitate.