„Eu, micul meu jurnal, m-aș lăsa sărutată și de jandarmul acela care se uită cruciș și care ne-a luat făina, numai să nu ne ucidă, numai să mă lase să trăiesc”. Sunt gândurile așternute pe hârtie în urmă cu peste 70 de ani, de Eva Heyman, o fetiță de 13 ani din Oradea.
În paginile jurnalului său, copila a adunat mărturii cutremurătoare despre ororile trăite de evrei în ghetoul din Oradea, în primăvara anului 1944.
„Eva Heyman a ținut jurnalul din martie până au fost duși în ghetou, în mai. Ea a dus jurnalul cu ea în ghetou și acolo a mai scris ceva”, spune Petru Stern, membru al comunității evreiești din Oradea.
Jurnalul Evei a ajuns la menajera familiei, care a reușit să intre în ghetou cu puțin înainte ca fetița să fie dusă în lagărul de exterminare.
„Au fost aduse trenuri de marfă și acolo am fost băgați în vagoane. Credeam că mergem la muncă. Am ajuns la Birkenau”, povestește Vioara Braun, supraviețuitoare a Holocaustului.
„În perioada mai, sfârșitul lui mai, a fost deportată Eva Heyman, împreună cu bunicii din partea mamei și împreună cu bunica a ajuns direct în crematoriu”, spune Petru Stern.
Pe locul în care Eva Heyman a fost urcată în vagoanele morții, o asociaţie din Oradea va amplasa o statuie.
„Acest memorial este odată în amintirea copiilor care au fost deportați, este o generație pierdută a acestui oraș. Peste un sfert din populația orașului a fost deportată, printre care foarte mulți copii”, explică Emilia Teszler, președinta asociației Tikvah.
„Este așezată pe un soclu pus în șir cu 8-10 bănci din parc. La prima impresie va părea un personaj care s-a așezat cu câteva minute înainte pe acea bancă. Personajul e turnat în bronz în mărime naturală, ea ține mâna pe celebrul jurnal al ei”, spune arhitectul Tamas Emodi.
Inițiatorii memorialului își doresc ca obiectivul să fie inclus în proiectele educaționale legate de istoria orașului. Statuia este realizată de un sculptor din Anglia, iar banii necesari provin din donații. Dezvelirea memorialului va avea loc în octombrie.