În fiecare zi, zece infirmiere şi asistente trebuie să aibă grijă ca 130 de vârstnici să îşi ia tratamentul la timp, să îi ajute să se spele şi să mănânce. Greul începe noaptea, când în tot căminul ramâne o singura îngrijitoare.
„Suntem mulţi şi toţi bătrâni şi fiecare cu problemele noastre şi n-au timp chiar aşa să stea lângă fiecare”.
„Personal mai mult pentru cei neputincioşi că ce personal avem e prea puţin şi prea mult de muncă” spun pacienții.
Vârstnicii singuri pe lume plătesc în fiecare 60% din pensie ca să fie îngrijiţi la cămin. Simt şi ei că nu e totul în regulă, dar au aflat şi de lipsesc infirmierele. Pleacă pe capete, alungate de lefuri de mizerie.
Daniela Vasile, infirmieră: Suntem la limita supravieţuirii, avem un salariu de 650 de lei net şi nu se mai poate. Chiar nu putem să mai mergem înainte. Muncim foarte mult şi aproape că suntem voluntari.
Din cauza lipsei de personal, conducerea căminului nu mai primeşte alţi pensionari.
Mirela Florea, șef serviciu: Am sistat acum internarea în caminul pentru persoanele vârstnice ca să facem față la cei care îi avem. Deocamdată sunt cereri în așteptare.
Situaţia este identica la centrul unde sunt îngrijite persoanele cu dizabilitaţi. Direcţia de Servicii Sociale a scos la concurs posturile libere, dar nu au reuşit să rezolve problema.
Mariana Topoliceanu, director Direcţia de Servicii Sociale Braşov: Am avut trei posturi de infirmiere la cămin, trei posturi la centrul Respiro şi s-a prezentat un singur potenţial angajat, dar acesta aflând de salariile mici, a renunţat.
Centrul pentru vârstnici şi la cel pentru persoane cu dizabilităţi Braşov au nevoie de 50 de infirmiere şi îngrijitoare în total.