La şase kilometri de malul Dunării, în judeţul Mehedinţi, se află satul Eibenthal - un loc unde puţini s-ar aştepta să întâlnească toponime de origine germană. Satul adăposteşte una dintre cele mai mari comunităţi de cehi din România.
Localitatea a fost întemeiată în 1827, de coroana Austro-Ungară, şi colonizată cu supuşi din vestul imperiului, a căror misiune a fost să stea de strajă la frontiere. Urmaşii acelor colonişti sunt şi acum credincioşi romano-catolici.
În aşteptarea Paştelui, credincioşii îşi pun straiele de sărbătoare şi merg la toate slujbele. Copiii vestesc începutul fiecărei ceremonii religioase. Se strâng în ceată şi iau la colindat toate uliţele.
În zilele mari, biserica din Eibenthal devine neîncăpătoare. Credinţa este unul dintre cei mai importanţi lianţi ai acestei mici comunităţi.
În perioada interbelică, satul număra peste 800 de suflete, dar acum numărul locuitorilor s-a înjumătăţit. Au mai rămas bătrânii, care lucrează pământul.
Pe urmaşii coloniştilor cehi, doar credinţa îi mai leagă sufleteşte acum de ţara strămoşilor. Asemenea comunităţi de cehi se mai găsesc în România în judeţele Caraş-Severin, Arad şi Timiş.