Problema consumul de droguri în rândul tinerilor a revenit în atenția noastră după incidentul tragic în care un tânăr de 25 de ani, participant la un festival de muzică din Capitală a murit. Vârsta medie de debut a consumul de substanțe interzise a scăzut șocant de mult, sunt tineri la 13 ani care deja dezvoltă dependență. Polițiștii constată că numărul şoferilor care conduc sub influenţa substanţelor interzise a crescut alarmant în ultimul timp.
La o singura razie, după o noapte în cluburile de la mare, aproape unul din zece șoferi controlați era găsit cu vreo formă de stupefiante consumată. Urmează noi evenimente de anvergură, cluburile de weekend sunt din nou pline și libere de restricții după doi ani de pandemie iar cu războiul din Ucraina rutele de trafic s-au modificat. Drogurile consacrate nu au fost niciodată atât de accesibile.
Exista consum doar ocazional, ceea ce invocă cei mai mulți dintre cei prinși sau e cale sigură spre adicție? Ce pot face părinții și ce se întâmplă în școli? Și, în general, ce fac agențiile de la noi pentru a ține sub control fenomenul? Sunt întrebări la care răspunde Carmen Oprea, psiholog specialist în adicții și care lucrează în cadrul Agenției Naționale Antidrog încă din 2005.
Cătălin Nunu: Cred că e un moment bun să facem un pas în spate și să ne uităm la această fotografie și să vedem cât de mare e fenomenul și dacă vorbim despre un fenomen al consumului de droguri în România.
Carmen Oprea: Este foarte firesc să fi stârnit un val de emoție pentru că, într-adevăr, orice moarte a unui tânăr este una tragică și ar fi nepotrivit să nu avem orice fel de reacție în legătură cu aceste evenimente. Trebuie să ne gândim cum am putea să prevenim și să preîntâmpinăm să se mai întâmple astfel de lucruri.
Problema este că până la Festivalul Saga, oamenii nu era foarte conștienți că un consumator de droguri care are o problemă în legătură cu consumul poate să facă supradoză. Nu erau conștienți că totuși oameni mor zilnic ca urmare a supradozei. A fost nevoie de un festival foarte cunoscut ca să se facă cunoscut acest lucru în rândul oamenilor.
Cătălin Nunu: Adică să conștientizăm de fapt ceea ce era demult acolo.
Carmen Oprea: Se întâmplă zilnic astfel de tragedii. Un consumator de droguri, de exemplu, droguri puternice, foarte tari, cum ar fi amfetaminele, poate risca oricând să facă o supradoză. Poate oricând să facă un stop cardiorespirator. Iar, la festivaluri, asta este un fenomen care se întâmplă la nivel global pentru că există și poliție implicată, pentru că există și bodyguarzi și oameni ai legii care vin și verifică și îi văd, plimbându-se printre ei. Există riscul de a lua câteva pastile pur și simplu pentru a scăpa de ele. Este un fenomen care se întâmplă. De frica unei percheziții. Este foarte posibil ca asta să se fi întâmplat și în cazul festivalului Saga, adică omul să fi avut la el câteva pastile și ca să scape de ele, le-a înghițit.
Cătălin Nunu: Și asta poate deveni fatal.
Carmen Oprea: Dacă nu s-a întâmplat cu el, s-a întâmplat cu siguranță în alte situații. Problema este că este foarte delicată abordarea. Adică, nu putem să mergem cu mesaje de genul: „Nu consuma droguri pentru că drogurile ucid.” Oricum este un tip de abordare foarte învechită care nu se mai practică de foarte mult timp. Și noi încercăm să schimbăm această mentalitate și, atunci când mergem la festivaluri, încercăm să-i ajutăm efectiv pe oameni să evite riscurile unei supradoze, riscurile de a resimți efectele negative ale substanțelor.
Cătălin Nunu: Spuneți că este un mesaj învechit deși drogurile ucid. Avem acest exemplu de acum.
Carmen Oprea: Drogurile ucid, dar în momentul în care unui consumator de droguri îi spui asta primește o reacție contrară. El a trecut deja printr-un instoric de consum. El știe că până în momentul respectiv nu a murit. Când vii ca autoritate publică și îi spui asta, e posibil să te ia în râs. Și, atunci, este mai bine să vorbim puțin pe limba lor și să le explicăm concret, la modul rațional, ce se poate întâmpla. Până la urmă, este o decizie personală a fiecăruia de a consuma sau de a nu consuma. E o responsabilitate pe care o are fiecare consumator în parte, dar este răspunderea noastră să îi informăm, bineînțeles, ca autoritate publică în domeniu.
Cătălin Nunu: Și ce le puteți spune? Cu ce încercați să îi convingeți, dacă se poate vorbi de o formă de convingere a lor?
Carmen Oprea: La festivaluri?
Cătălin Nunu: La festivaluri, de exemplu, sau în întâlnirile pe care le mai aveți.
Carmen Oprea: Există mai multe tipuri de abordări pentru că pornind de la abordarea preventivă, adică informarea și educarea care nu au început să consume și care nu s-au gândit încă la acest subiect, care este un tip de prevenire care se adresează în principal copiilor, tinerilor, care nu au avut încă legătură cu drogurile, dar pot avea la un moment dat într-un anumit context. Până la acest tip de prevenire indicată, să-i spunem, adresată consumatorilor sau potențialilor consumatori la festivaluri. Dacă nu consumă, cu siguranță, au în jurul lor persoane care consumă. Simt miros de canabis în jurul lor, văd pastile sau văd droguri în jurul lor sau pot vedea, nu toți văd, desigur. Dar este un lucru știut, adică se poate consuma cocaină lângă ei, se poate priza prin toalete sau prin locurile mai retrase.
Cătălin Nunu: Apropo de dezbaterea publică și de emoția din jurul acestui caz, aici a apărut și această dilemă și dvs tocmai ați spus că se știe despre existența lor, se știe că la astfel de festivaluri sunt destul de la îndemână drogurile și totuși de ce sunt la îndemână dacă se știe că sunt acolo. În afară de prevenția pe care dvs o faceți ca instituție, vorbim și de alte autorități care ar trebui să fie implicate și care probabil sunt implicate în această poveste, dar totuși există acest fenomen. Poate fi și împiedicat în vreun fel?
Carmen Oprea: În primul rând, trebuie să pornim de la recunoașterea acestui fapt. Drogurile intră inclusiv în penitenciare. Drogurile intră peste tot. Oricând și oriunde, totdeauna, oamenii au găsit soluții de a evita controale, de a evita legea, de a evita anumite situații în care ar putea fi depistați. Pot exista numeroase variante, de la a veni direct cu ele consumate până a ieși puțin să-și ia o apă peste drum și a se întoarce cu ceva. Este imposibil ca la un festival de asemenea anvergură cu atât de mulți participanți fiecare persoană să fie scanată din cap până în picioare, milimetru cu milimetru. Cred că și în aeroporturi există posibilitatea să se întâmple să poți să treci și se întâmplă aceste lucruri foarte frecvent, să treci cu droguri dincolo de punctele de control.
La atmosfera de la festival unde sunt atât de mulți oameni, unde e o atmoseferă foarte efervescentă, nu e foarte luminată zona, sunt foarte mulți oameni, e foarte multă gălăgie. E foarte greu să depistezi dacă cineva a consumat sau nu a consumat sau să vezi dacă cineva are de gând să o facă.
Cătălin Nunu: E și un teren propice unde dealerii își găsesc locul? Dincolo de consumatorii ocazionali, care își iau cu ei ceva, e și un loc propice pentru dealeri, presupun.
Carmen Oprea: Presupun că da, dar asta nu este una dintre atribuțiile Agenției Naționale Antidrog și nu pot să vă spun cu siguranță dacă au fost. Sigur au fost la Festivalul Saga, de exemplu. Poate, există uneori momente în care controlul este mai superficial sau poate cineva se duce lângă gard și aruncă un pachețel. Se pot face foarte multe, există foarte multe variante.
Cătălin Nunu: S-a reproșat în spațiul public că Agenția [Națională Antidrog] nu a făcut ce trebuia pentru acest eveniment. E ceva ce v-ați reproșa, ca agenție, ca instituție, vizavi de modul în care ați gestionat sau ați abordat acest eveniment?
Carmen Oprea: Să știți că și pentru noi încă suntem la momentul în care nu putem fi sută la sută obiectivi legat de ce am făcut sau ce putem face, pentru că suntem și noi încă sub influența sentimentului de regret pe care l-am resimțit foarte puternic, fiecare dintre noi. Noi știm că avem atribuții limitate. Din păcate, asta este situația. Avem atribuții de prevenire și de asistență. Astea sunt atribuțiile noastre. Nu putem știi niciodată sigur ce urmări sau ce efecte pot avea acțiunile noastre pe termen lung și este foarte greu de evaluat în timp din punct de vedere științific.
Există un procent pe care îl putem analiza. De exemplu, în acțiunile de prevenire. Dacă într-o clasă unde s-a parcurs un program de prevenire, într-o clasă de 30 de elevi, dacă 5 s-au gândit de două ori înainte să consume droguri, este totuși un succes. Dacă din cei 30 de copii, unul sau doi sau trei vor consuma, este o probabilitate de luat în calcul totuși și sigur că este o vină pe care ne-o asumăm, dar nu știu sigur dacă se pot face foarte multe în acest sens pentru că noi tot ceea ce facem este bazat pe evidențe științifice. Facem programe care sunt evaluate științific.
Cătălin Nunu: Și de spus că sunteți totuși o rotiță în mecanismul ăsta pentru că aici poate e de adăugat familia, poate e de adăugat școala, poate sunt de adăugat alte instituții care ar trebui să se mai ocupe și cu treaba asta. Nu ne putem uita doar înspre o singură instituție când vine vorba de o astfel de tragedii.
Carmen Oprea: Din punct de vedere al factorilor de risc, ca să spunem așa, al motivelor pentru care oamenii încep să consume droguri, unul dintre principalele motive este acela că există la un moment dat, în istoria personală, un moment în care ceva s-a întâmplat. De regulă cele mai importante perioade ale dezvoltării umane sunt cele din primii ani de viață, înainte de a începe școala. În familie se învață comportamentele sănătoase, în familie se inoculează principiile, în familie se dezvoltă valorile și dacă acestea nu sunt clar evidențiate și nu sunt formate și nu există o comunicare suficientă și eficientă între copil și familie sigur că apar comportamente sau zone de risc pe care noi încercăm să le acoperim sau să le ajustăm.
Cătălin Nunu: Haideți să traducem asta. Dați-ne niște exemple foarte simple de goluri pe care un copil, un adolescent, un tânăr ajunge să le umple cu droguri.
Carmen Oprea: Comunicarea. Lipsa afecțiunii. Curiozitatea care nu este de cele mai multe ori satisfăcută pentru că, până la urmă, trebuie să recunoaștem, curiozitatea este un comportament al adolescentului care este foarte sănătos, este foarte bine să fim curioși. Așa învățăm, așa aflăm lucruri noi. Problema este că în momentul în care apar subiecte tabu, precum drogurile, care în societatea românească încă sunt considerate un subiect tabu, adică nu vorbim despre ele, „mai bine să nu știm pentru că” – eu citez acum – „așa putem să evităm”, „numai anumite persoane pot consuma droguri”, „la noi nu o să fie niciodată cazul”. Exact acele persoane, pentru că aud și înțeleg și resimt aceste cuvinte, vor face exact opusul. De asta spun, atunci când îi spui unui adolescent: „Nu face asta”, exact asta va face pentru că este firesc să fie așa. Toți am trecut prin perioada asta.
Cătălin Nunu: E vreun caz de care vă ocupați – evident, fără detalii – care v-a impresionat prin modul în care s-a dezvoltat de la momentul în care a intervenit curiozitatea până la momentul actual?
Carmen Oprea: Majoritatea m-au impresionat pentru că toți au pornit – să spunem că am mulți beneficiari în program care vin din familii foarte ok, să spunem așa. Chiar dacă se întâmplă uneori să existe un divorț între părinți sau o ruptură în familie sau o situație, un eveniment traumatizant, ele pot fi ameliorate – efectele – asupra copilului. Dar este foarte important să apelăm la servicii, să apelăm la specialiști pentru că nu știm, sub influența evenimentelor putem fi foarte subiectivi și nu putem să vedem foarte clar rezolvarea unor situații și dacă apelăm la specialiști care s-au confruntat cu problema de 100.000 de ori și știu cum ar putea să-i îndrume sau să-i învețe pe părinți, spre exemplu, cum să gestioneze anumite probleme, toate lucrurile se rezolvă.
Cătălin Nunu: Asta înainte de a ajunge la droguri...
Carmen Oprea: Nu, chiar și în momentul în care au ajuns la droguri. În orice moment al consumului, chiar și după ce s-a instalat dependența se poate face ceva.
Cătălin Nunu: Exită consumul ocazional sau orice consum ocazional înseamnă și dependență la un moment dat?
Carmen Oprea: Nu. Nu orice consum ocazional poate să ducă la dependență, dar nu este un mesaj pe care îl promovăm. Pentru că nu poate oricine să înțeleagă tot ceea ce înseamnă acest concept. Un copil dacă aude că totuși un consumator de droguri nu poate să devină dependent dacă va consuma, acel copil are o probabilitate mult mai mare de a încerca pentru că în mintea lui există posibilitatea că „poate eu nu o să fiu unul dintre aceia care devin dependenți”.
Dependența poate să apară în funcție de foarte mulți factori. De tipul de drog consumat, de momentul în care ele se consumă, de situația copilului sau adolescentului, de cât de des o face sau contextul în care o face. Dacă o face în fiecare weekend la o petrecere e foarte probabil ca într-un an să devină dependent de un drog care poate să fie considerat foarte ușor.
Cătălin Nunu: Cât de grea e revenirea după o astfel de dependență?
Carmen Oprea: Depinde de fiecare. Deși depinde și de drog. De principiu, un drog care dă dependență fizică puternică, există unități unde se face dezintoxicarea care durează, să zicem, două săptămâni. După care urmează o perioadă de recuperare unde intervine foarte mult componenta psihologică. Într-un mod regulat persoanele respective trebuie să meargă la un specialist și să discute problema.
Cătălin Nunu: Ce simte cineva care trece printr-o astfel de revenire?
Carmen Oprea: O lungă perioadă de timp este destul de greu. Și fizic, dar și psihic. O persoană care a reușit să renunțe și să aibă o perioadă destul de lungă de abstinență, multe luni poate, în anumite contexte, să resimtă o nevoie foarte puternică sau să simtă anumite senzații pe care le simțea în care consuma droguri sau chiar stări de greață. Chiar dacă a trecut prin dezintoxicare, a trecut o lungă perioadă de timp de când n-a mai consumat, dar sunt anumite momente care sunt factori declanșatori pentru anumite situații.
Cătălin Nunu: Pe ce perioadă se poate întinde o astfel de recuperare?
Carmen Oprea: Depinde de fiecare și depinde de modul în care o face. Dacă o face brusc sau dacă o face treptat. Există persoane care nu pot renunța cu totul la orice tip de drog. Asta este tendința acum, de a consuma absolut orice tipuri de droguri de la noile substanțe psihoactive la canabis, primele fiind extrem de periculoase și foarte toxice – e ideal să se reunuțe la ele din start, de tot. Recuperarea poate să însemne și a continua o perioadă cu consumul de canabis până reușește să ajungă la un echilibru și la o viață cât de cât normală.
Cătălin Nunu: Ați vorbit de tendințe. Există – identificați în discuțiile pe care le aveți, poate de la un an la altul sau odată cu trecerea timpului – și tendințe în modul în care se consumă aceste substanță?
Carmen Oprea: Da, sigur, trebuie să facem asta. Este obligatoriu să facem studii în acest sens. Le facem periodic. S-a menținut consumul de canabis, este cel mai accesibil drog și este totodată și cel mai popular. Este totuși în ușoară scădere consumul de amfetamine, de droguri stimulente dintre care întâlnim cel mai des la festivaluri. Suntem puțin sub media europeană pe consumul de droguri ilicite. Suntem peste media europeană la nivelul consumului de alcool. Este în scădere vârsta de debut, mai ales pentru noile substanțe psihoactive și pentru inhalanți, ceea ce este o problemă foarte serioasă pentru că sunt foarte mulți copii care consumă substanțe extraordinar de periculoase. Sunt copii care poate nu au acces la servicii sau le e frică să acceseze serviciile și poate fi fatal acest lucru.
Cătălin Nunu: O vârstă?
Carmen Oprea: Vârsta oficială este de 13 ani.
Cătălin Nunu: Sunt și mai tineri de atât?
Carmen Oprea: Aceste date sunt cele înregistrate la persoanele care accesează serviciile, orice tip de serviciu, că e public, că e privat. Sau serviciile de urgență. Există persoane care nu declară. Și atunci da, putem să vorbim și de vârste mult mai mici.
Cătălin Nunu: Poate fi prevenit la un moment dat? Cam care este faza în care poți spune „stop” deși pare că ești pe un trend de adicție? Când poți să spui stop? Sau, poți să spui stop?
Carmen Oprea: Oricând poți să spui stop. De regulă oamenii spun stop în momentul în care conștientizează că au o problemă foarte serioasă și că devin disfuncționali pe foarte multe paliere – la job, la școală, în relațiile cu partenerii sau cu familia. Sau când fac o supradoză. Când încep să vadă că efectele drogurilor dau un disconfort foarte puternic, pentru că se întâmplă și acest lucru.
Cătălin Nunu: Școlile? E un loc în care se dezvoltă sau are o ramură destul de importantă, acest fenomen, și în școală?
Carmen Oprea: Da, am auzit de cazuri în care se face trafic de droguri și în școli. Și nu ar trebui să nu vorbim despre asta pentru că se întâmplă. Există traficanți de droguri și în afara școlilor. Deci, se face trafic și se consumă droguri și în școli. În ceea ce privește prevenirea, în general, Ministerul Educației este un foarte bun partener al nostru, al Agenției Naționale Antidrog. Și toate proiectele pe care le avem implementate în școală sunt în parteneriat cu Ministerul Educației care le avizează și ne susțin, în sensul că în fiecare an ei transmit informațiile prin inspectorate și – ca un fel de directivă de a implementa proiectele noastre – ăsta este un lucru foarte important.
Cătălin Nunu: În afară de festivaluri și, poate, școli, mai sunt și alte puncte „fierbinți” ale consumului în România? Unde mai e de identificat?
Carmen Oprea: Acum, problema o să fie pe litoral sau la marile festivaluri care o să fie în toată țara, dar droguri se consumă în absolut toate orașele. Sunt foarte disponibile peste tot în orice fel, inclusiv pe dark web.
Cătălin Nunu: Spuneți-ne de etnobotanice, la un moment dat au fost interzise, au rămas din punct de vedere legal într-o zonă destul de gri. Care e situația cu ele? Sunt la îndemâna oricui în continuare aceste etnobotanice?
Carmen Oprea: Noi substanțe psihoactive, se numesc. Denumirea de etnobotanice a fost promovată la un moment dat de către dealeri pentru că suna mai „safe”, mai „verde”. Botanic te face să te gândești la natural.
Cătălin Nunu: Ceea ce e fals.
Carmen Oprea: Da, sunt droguri de sinteză. Ele au fost create de laboratoare clandestine pentru a mima efectele substanțelor binecunoscute cum ar fi canabisul sau cocaina, dar în componența lor – s-au perfecționat, să spunem, s-au adaptat traficanții – și au inclus diferite tipuri de substanțe. Drogurile, în funcție de acțiunea lor asupra sistemului nervos, se pot împărți și în stimulente și în inhibitoare sau în psihedelice. Iar în interiorul aceluiași plic de drog pot fi incluse substanțe care sunt din toate categoriile, ceea ce este un lucru foarte periculos.
Cătălin Nunu: Chimic, ce putem găsi într-un astfel de pliculeț? Ce soluții, ce substanțe?
Carmen Oprea: Aceste substanțe care au efect psihoactiv, adică pot apărea senzații ca după consumul de cocaină sau extasy, de exemplu, dar, în plus din rațiuni pe care nu le înțeleg în totalitate, dar îmi închipui că sunt financiare, sunt incluse inclusiv tot felul de otrăvuri. Substanțe chimice care să potențeze efectul substanței active care ar trebui să fie preponderent în drogul respectiv și de a crea senzații foarte intense pentru ca persoana care le consumă să mai vrea să mai ia și altă dată pentru că a fost efectul foarte intens.
Cătălin Nunu: Ați identificat de asemenea o relație directă, concretă, între om bogat – drog, om sărac – drog?
Carmen Oprea: Nu pot să spun că există așa ceva. Drogurile sunt – aceste substanțe de care am vorbit mai devreme – foarte ieftine. Am putea să spunem că ar fi cumpărate de persoanele care nu au foarte mulți bani. Cu toate astea, le găsim consumate și de persoane care au foarte mulți bani, dar care au ajuns la un nivel de consum în care nu le mai este suficient un drog exclusivist, cum ar fi cocaina, de exemplu. Da, pot fi împărțite la modul foarte general în droguri de petrecere sau droguri pentru oameni bogați sau pentru oameni săraci, dar nu este o regulă. Ele pot fi folosite de oricine.
Cătălin Nunu: Poate că vor asculta acest podcast părinți. Cum identifică dacă este o problemă la copilul lor, cum își dau seama dacă ar putea să existe acolo o problemă sau că poate nu este în contextul potrivit, nu este împreună cu gașca care trebuie copilul lor?
Carmen Oprea: Din propria experiență, ei nu trebuie scăpați niciodată din mână, dar nici un control excesiv nu este indicat. În general, și aș vrea să subliniez lucrul acesta, programele de parenting exact specializate pentru prevenirea adicțiilor sunt foarte potrivite pentru oricine. Nu trebuie neapărat ca un copil sau copilul nostru să consume droguri sau să îl suspectăm ca să accesăm acest tip de program care este gratuit și este disponibil oriunde, în orice județ al țării. Avem specialiști care îi pot învăța pe părinți cum să abordeze problema.
Un alt sfat ar fi să nu considere problema drogurilor un subiect tabu. Am întâlnit în perioada în care făceam prevenirea în școli persoane care să fie foarte reticente în a-și lăsa copilul să participe la ore.
Cătălin Nunu: Le era teamă de efectul fix invers?
Carmen Oprea: Da, probabil că asta era motivația de multe ori sau negau că au o problemă. De multe ori se întâmpla ca acel copil să aibă o problemă cu drogurile – asta era un fapt confirmat de școală. Noi nu vorbim despre droguri în mod clar. Noi formăm abilități. Noi încercăm să îi facem să înțeleagă că nu presiunea anturajului tot timpul este cea mai potrivită, nu trebuie să le facem pe plac prietenilor pentru a fi primiți în gașcă. Acesta este un comportament care va fi promovat mai departe în viața de adult și nu este în regulă pentru ei. Nu trebuie să fumezi că să fii acceptat. Noi încercăm să le identificăm acele mecanisme de adaptare și să le creștem încrederea în ei ca să fie mai puternici și să fie mai bine pregătiți.
Cătălin Nunu: Dincolo de grupul de prieteni, mai sunt și alte motive pe care le-am putea întâmpina, astfel încât să nu se ajungă în situații din acestea? Tot felul de dezamăgiri, poate tristețe, pe care credem că le putem rezolva rapid cu droguri sau alte chestiuni de genul acesta?
Carmen Oprea: Putem spune că uneori, în situații extreme, să spunem, școala este un factor extraordinar de stresant pentru un elev, care se simte că nu este suficient de valoros sau nu se simte în măsură să treacă niște examene, poate să recurgă la consumul de substanțe care se spune că ar putea să îi amplifice niște abilități, să-i crească puterea de concentrare și de a face față presiunii unei sesiuni de examene, de exemplu.
De asemenea, o rigiditate foarte mare din partea familiei poate să determine copilul chiar să fugă în direcția opusă. Da, un băiat care este părăsit de iubită poate să simtă nevoia să se consoleze, să găsească un „exit” foarte ușor pentru o problemă, să o confrunte mai bine, să fugă puțin de ea, să nu se mai gândească la problemele pe care le are. Sunt multe motive pentru care se poate recurge la consum.
Cătălin Nunu: Fizic, o mamă, un tată, cum poate identifica niște semne că acolo se întâmplă consum de droguri lângă copilul lui?
Carmen Oprea: Copiii sau adolescenții au început să își dea seama foarte bine cum ar putea să evite scanarea părinților și cu cât părinții se înverșunează mai tare să îi testeze – nu neapărat să îi observe, ci să îi testeze la propriu – cu atât ei vor găsi metode de a evada, de a evita sau de a păcăli. Și astea sunt metode pe care îi invață chiar dealerii și sunt metode foarte concrete și care, vă spun sigur, sunt foarte eficiente pentru că le știu de la beneficiari. Chiar funcționează.
Noi nu facem testări în programul nostru pentru că nu este eficient. Noi vrem ca ei să fie sinceri și asta este de fapt atitudinea pe care verm să o promovăm și să îi sfătuim pe părinți să o promoveze în cadrul familiei – sinceritatea. Consumul de droguri este o problemă care ține de sănătate în primul rând. Și mulți vor să atragă atenția sau vor să își facă rău cu intenție și acesta este un aspect foarte delicat. Ei trebuie să fie complet sinceri și să îndemne la sinceritate copilul.
Cătălin Nunu: Ați avut situații de părinți care au rămas șocați aflând că copilul lor trece prin asta? Faptul că poate nu au avut destul timp să se ocupe de copilul lor și au ajuns în astfel de situații.
Carmen Oprea: Da, din păcate suntem foarte preocupați să aducem bani acasă și mulți evită să petreacă foarte mult timp cu copiii pentru că nu știu exact să se pună la mintea lor și să îi înțeleagă. Și atunci mai bine stau la serviciu unde este un mediu confortabil pentru ei de multe ori sau nu este, dar simt nevoia că trebuie să o facă. Când ajung acasă nu mai au ce să observe pentru că copilul doarme și atunci comportamentele care ar putea să ridice suspiciuni dacă erau întrebați mai devreme nu pot fi observate. Din punct de vedere fizic, ele pot trece cu vederea dacă suntem foarte preocupați de telefon sau de alte probleme ale serviciului pe care le rezolvăm de acasă când ar trebui să petrecem timp cu familia.
Cătălin Nunu: Când aveți discuții cu beneficiarii, cum îi numiți, aveți și părinții, și beneficiarii și cei mici? Nu se întâmplă și genul acesta de abordare?
Carmen Oprea: Poate să fie cu acordul beneficiarului. Dacă uneori există o problemă de comunicare în familie și beneficiarul, adică adolescentul, consumatorul, este de acord ca unul dintre părinți sau ambii părinți să participe, e bine și sunt productive. Dar doar cu acordul beneficiarului.
Cătălin Nunu: Sfatul dvs, pe încheierea discuției, este să..?
Carmen Oprea: Să fim mai atenți, să fim mai atenți la lucrurile mărunte din viața de zi cu zi, să ne bucurăm de viață, dar nu într-un mod distructiv. Să punem accent pe lucrurile care sunt într-adevăr valoroase, adică sănătate și timpul petrecut cu familia este un timp de calitate. Este foarte redundant conceptul. Timp – este suficient să fie timp.
