Oana Marin are 33 de ani și, de câteva zile, e fericita stăpâna a unui labrador în vârstă de 2 ani. Poate doar să și-l imagineze pe Bongo. Nu a văzut niciodată. Handicapul nu a împiedicat-o să-și îndeplinească visul - e profesoară pentru copiii care au deficiențe de vedere. Iar acum are cine să o ajute să străbată drumul de-acasă până la liceul la care predă.
„Așa cum îi spune și denumirea, este câine ghid, el conduce, el te ferește de obstacole sau ți le semnalizează. Mașina mea vie, mă duce, mă ajută,” spune Oana Marian, stăpâna unui câine-ghid.
Bongo a fost special antrenat ca să ajute persoanele nevăzătoare.
„De câte ori am un obstacol, cum ar fi ăsta, cu treptele, trei șiruri de trepte, Bongo mă avertizează. El se oprește, așa cum s-a oprit și acum, lângă mine,” mai spune Oana Marian.
În Iași trăiesc peste 1.500 de nevăzători, dar numai doi dintre ei au un astfel de ajutor. Primul câine-ghid a ajuns în oraş anul trecut, în februarie.
„De când o am pe Maia n-am mai apelat la absolut nimeni, pentru niciun fel de problemă, mă deplasez foarte bine cu Maia, mă duc oriunde, chiar și în alte orașe am fost. Nu e parte din familie, e mai mult decât atât, e o extensie a mea,” povestește Petrică Iordache, stăpân de câine-ghid.
Ambii câini au fost dăruiţi de o fundaţie din Satu Mare. Dresarea unui astfel de patruped costă 8.000 de euro, iar banii se strâng din donații. Costurile sunt ridicate, iar asociația face cu greu față cererilor.
„Lista este lungă, lista de așteptare a unui nevăzător, poate dura și 2 ani pentru că, din păcate, câini în pregătire, datorită lipsei de fonduri, sunt mult mai puțini,” explică Szabo Zoltan, fondatorul Asociaţiei Angel Dog.
În România, sunt aproape 100.000 de persoane care nu văd. Tot atâţia nevăzători sunt şi în Marea Britanie. În vreme ce în România îi poţi număra pe degete pe cei care au câini-ghid, în ale ţări ale Uniunii Europene, statul suportă integral costurile de dresaj ale câinilor însoţitori.