Profesorul Florin Colceag, cunoscut ca „antrenorul de genii” al României, spune că fiecare om percepe adevărul în în alt fel. Studiile arată că „adevărul” este raportat la experienţa personală. În schimb, minciuna are o singură definiţie: contradicţia între vorbă şi faptă, a explicat Florin Colceag în exclusivitate pentru pagina de Facebook Bonton.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Florin Colceag:
Există câteva institute de cercetări în lumea asta, în Statele Unite, în Australia şi în alte părţi, care se ocupă de dinamica minţii umane şi se cheamă, în general, dinamica minţii. Conform studiilor făcute, noi, oamenii nu ştim ce înseamnă adevărul, pentru noi, adevărul e ceea ce nu e contradictoriu.
De ce? De unde apare povestea asta? Datorită faptului că oamenii învaţă foarte devreme, din copilăria mică să facă scenarii. Iar percepţia asupra adevărului ţine de experienţa lor personală. Deci, nu contează foarte mult altceva, preferenţialul fiind experienţa personală, tot ceea ce nu se încadrează în experienţa personală se cheamă că este un dezastru şi o minciună.
Noi ne aflăm, ca naţie, într-un moment absolut semnificativ, pentru că există mai multe generaţii de vârstă, care fiecare are adevărul propriu. Este generaţia vârstei mele sau mai mari, oameni care au trăit sub comunism, unde aveau un anumit model de viaţă şi unde aveau un tătucă. În general, pe pattern-ul experienţei personale tătuca era un personaj atotştiutor şi glorios. În clipa asta ei continuă să creadă că un guvern e un tătucă bun şi atunci trebuie să fie păstrat.
Există o generaţie mai tânără care a trăit în perioada care tocmai a văzut degradarea acestor tătuci. Şi a avut experienţa deziluziilor multiple şi pentru ei modelul de societate cu democraţia reprezentativă nu mai este un model adevărat. Pentru ei, momentul în care tu alegi pe cineva care să gândească şi să decidă în locul tău e un moment foarte deranjant, pentru că nu delegi nici educarea copiilor tăi cuiva căruia nu-i pasă de copiii tăi, nici sănătatea ta căruia nu-i pasă să prevină boala şi nici decizia cuiva care poate să decidă în mod aleator, fără să te întrebe.
E un moment în care adevărul se percepe foarte interesant, pentru că se trece de la sistemul de gândire al democraţiei reprezentative către sistemul de gândire al democraţiei participative, cum este în Elveţia.
Şi atunci modelele de gândire pe care le avem în clipa actuală sunt adevărate fiecare din perspectiva generaţiei care a fost amprentată de respectivul model. Generaţia mai vârstnică, respectiv a pensionarilor, îşi aminteşte ceea ce era bun. Îşi aminteşte că avea locuri de muncă, spre exemplu, asta era partea cu adevărul. Generaţia de tineri din clipa de faţă nu are acest exemplu, tinerii nu au în general locul de muncă asigurat după absolvire şi sunt pe piaţa liberă, unde trebuie să se descurce într-un fel sau în alt fel.
Dacă punem diversele aspecte ale problemei şi încercăm să vedem care sunt avantajele şi dezavantajele unui mod de gândire, putem stabili care poate fi adevărul momentului. Pentru că adevărul momentului ţine de context, nu este adevăr absolut.
Punând avantajele, zic eu, ale cestei globalizări, cum ar fi internetul, apar nişte noi greutăţi pe balanţa asta şi nu mai avem modelele coerente. Noi putem gândi acuma, la momentul actual, internetul la stână. E un hibrid.
Putem gândi o societate în care experienţele pozitive din diverse părţi se pot hibridiza între ele şi scoate un alt model de societate, care devine adevărul.
Părerea mea e că dacă, în momentul de faţă, nu se trece la democraţia participativă, înseamnă că nu înţelegem maturizarea poporului român, care a plecat dintr-un stagiu al naivităţii totale pe vremea lui Ceauşescu şi care acum a devenit aproape cinic. Şi nu mai aşteaptă, nu mai rabdă, nu mai suportă minciuna. Ce înţelegem prin minciună? Contradicţia între vorbă şi faptă.