Epoca de Aur sau viaţa pe cartelă. Înainte de 1989, românii aşteptau cinci ani ca să îşi ia o maşină
Să circuli însă nu era deloc atât de ușor. O simplă călătorie se putea transforma într-un exerciţiu de echilibristică pe scara autobuzului şi doar cei agili puteau coborâ din mers. În plus, să-ţi cumperi o Dacie trebuia să aştepţi cinci ani, iar benzina se găsea cu mare greutate.
„Taica meu și-a luat o Skoda 100S, îmi aduc aminte și acum...alba. Si îmi spunea: băi, Cristi, vom ajunge să circulăm vreodată în țara asta a noastră unde vrem și când vrem?” povesteşte jurnalistul Cristian Tudor Popescu.
„Era rația de benzina. Absolut insuficientă...și cum bunicii mei erau din Slobozia..din Baia Mare până în Slobozia... Și știu că pentru călătoria asta taică-meu economisea un an de zile benzina. Punea câte un pic, câte un pic deoparte, ca să avem să ajungem acolo”, îşi aminteşte şi Șerban Alexandrescu, director de creație.
Să ai propria maşina în perioada comunismului era cel mai excentric vis.
„Tatal meu avea număr cu soț, eu aveam număr fără soț...și uite așa o descurcam să putem să ne bucurăm toate duminicile, deși nu era benzină", explică Mihai Bercioiu, pasionat de Dacia 1100.
Pentru una dintre maşini mai păstrează şi acum factură din anul 1971, cu preţul de 55.000 de lei, adică echivalentul a 6.000 de dolari la acea vreme. Dupa 1989, pentru români mşina mai puternică, mai mare şi mai scumpă a devenit etalon. Capitala avea în 1989 mai puţin de 200.000 de maşini, iar acum are 1,5 milioane.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
