Decizia UEFA în cazul Colțescu. Gelu Duminică explică mecanismul „Băi, ochelaristule! Hai, mă, ce-am zis?!”
UEFA a închis scandalul de rasism pornit anul trecut după ce arbitrul român de la un meci din Champions League, Sebastian Colțescu, a folosit expresia „ăla negru” referindu-se la un jucător camerunez. Acum, UEFA spune că arbitrul a folosit un termen nepotrivit, dar felul în care l-a folosit nu era unul peiorativ. Un deznodământ care pe mulți i-ar putea nedumeri: Am voie, deci, să zic „ăla negru”? „Depinde cum o spuneți”, spune sociologul Gelu Duminică. El a explicat la Digi24 care sunt resorturile din spatele acestei întâmplări.
„Eu din acea seară am spus că din punctul meu de vedere, nu este rasism, ci este rodul unei prejudecăți inconștiente. Există o teorie în sociologie care se numește unconscious bias, adică prejudecată inconștientă. Omul nu și-a dat seama”, a spus Gelu Duminică.
Prejudecata inconștientă
El a dat exemplu de o astfel de prejudecată inconștientă:
„Sunt chestiuni pe care noi le folosim cu o lejeritate fantastică. De pildă, „ochelarist”. „Aragaz cu patru ochi” e deja peiorativ. Însă eu vin și spun: „Băi, ochelaristule!” sau „ochelaristul ăla”. În mod normal, n-ar trebui să te superi: ce-am făcut, nu ești purtător de ochelari?! Însă pentru tine, cel care poartă ochelari, auzul acestor cuvinte îți poate genera o tonă de reacții, pentru că tu, purtătorul de ochelari, ai fost victimă în copilăria ta - și poate și în viața ta de adult - victima bullyingului: ceilalți copii te strigau aragaz cu patru ochi, ochelaristule etc., toate glumele și răutățile care în tine au lăsat o stigmă. În teoria prejudecăților inconștiente există ceea ce se numește ancorare, adică identificarea celuilalt prin elementul cel mai la îndemână mie. Dacă mie îmi sunt la îndemnână ochelarii tăi, faptul că tu porți ochelari, spune ceva despre mine: prejudecata mea. Dacă îmi este la îndemână faptul că porți bretele, am cu totul și cu totul alte zone, mult mai corecte, neprovocatoare de stigmă, neprovocatoare de durere, din nou spune ceva despre mine”, a explicat sociologul.
Stigmatizarea
„Asta spune UEFA, de fapt. Zice: nu e rasism, rasismul înseamnă superioritatea unei rase față de ceilalți. Adică n-a vrut să-l pună într-o poziție de inferioritate rasială față de alții. Corect! Însă a fost nepotrivită și stigmatizantă adresarea? Răspuns: DA. Pentru că Webo, oficialul, a venit și a spus atunci: Fii atent, altui oficial te-ai adresat cu domnule, n-ai spus băi, albule! La mine, de ce ai simțit nevoia să spui ăla negru? Pentru el, pentru Webo, culoarea sa și apartenența sa rasială a fost o stigmă care i-a fost adusă aminte de toți rasiștii timp de ani de zile și care i-au călcat sufletul în picioare și i-au dat șuturi în suflet, din cauza culorii lui. Omul ăla nu mai putea să perceapă cu atât de multă lejeritate identificarea românească: hai, mă, ce-am spus?! L-am numit și eu „ochelarist”! - a continuat Gelu Duminică raționamentul.
El spune că la fel e și când îi spui altuia „grasule”, „ăla grasu'”. La fel, în cazul unei persoane cu dizabilitate, „handicapatul ăla”. „Handicapat” pentru noi nu înseamnă nimic: dar ce-am spus, mă?
Unul care e mai tăcut e „mut”, „mutu' ăla”. Nu-i mut? Păi, îi mut!
Amintirea traumei
„Ei, lucrurile astea, la nivel global, nu mai sunt acceptate. Nu e corect să-i oferi celuilalt ceea ce tu nu dorești să primești. E o chestiune de bun-simț, de respect. Eu nu vreau să fiu identificat într-un context care nu este relevant, cum e culoarea pielii mele. Ce relevanță avea culoarea pielii jucătorului în acel meci de fotbal? Din nou ajungem la două teorii sociologice: status și rol. Din punct de vedere al rolului și statusului, acei oficiali toți erau oficiali, toți aveau aceeași responsabilitate, de ce trebuie să-i împărțim în albi și negri? De ce trebuie să-i împărțim în slabi și grași?” - a explicat sociologul.
Gelu Duminică spune că noi suntem obișnuiți să lucrăm cu astfel de etichetări, în sociologie se numește „teoria etichetării sociale”, numai că în alte societăți lucrurile acestea nu sunt acceptate sau nu mai sunt acceptate, nu mai sunt tolerate, pentru că fiecare societate vine cu propria sa traumă.
Globalizarea schimbă societățile. Se pot arde etape?
Pe de altă parte, lucrurile se schimbă, numai că nu putem să ardem etape, subliniază Gelu Duminică.
„Nu uitați, țara asta a avut robie 500 de ani și noi nu știm despre ea. Țara asta, conform raportului Ellie Wiesel, este al doilea stat ca duritate în timpul Holocaustului, după Germania nazistă, față de propriii cetățeni. Nici despre asta nu știm. Țara asta a avut un comunism feroce. Noi nu știm. Noi nu știm ce s-a întâmplat la Mineriade, noi nu știm ce s-a întâmplat la Revoluție. Nu știm! Și atunci de unde ați vrea să se întâmple schimbările?” - a arătat Gelu Duminică.
Însă, cu toate acestea, globalizarea, expunerea noastră, vine și schimbă societățile. „Și-n 1848 la fel s-a întâmplat modernizarea României: au plecat elitele în afară, la Paris, și-n momentul în care au scris Declarația de la Islaz toți se uitau strâmb la ei! Au făcut și pușcărie!” a reamintit sociologul.
Editor : Luana Pavaluca
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
