Curtea de Conturi: Preţurile materialelor de construcţii, cu 1.000% mai mari în contractele cu statul

Călin Georgescu își depune astăzi candidatura la alegerile prezidențiale. Susținătorii săi îl așteaptă la BEC cu pancarte

„Uite aicea, oameni buni, pui de urs”

Eurostat: Șase din 10 studenți români înscriși la masterat sau doctorat sunt femei. Cum explică sociologii fenomenul

Târziu spune că AUR îl susține în continuare pe Călin Georgescu: „Nu a fost acceptat un plan B cu un candidat de siguranță”

Clienți la ambasada Rusiei

Reținuți pentru trădare

Românii renunță la apa îmbuteliată în favoarea celei de izvor, după ce prețurile la raft au explodat

Femeile din România nu se mai grăbesc să facă copii. De ce amână tinerele momentul

Lucrurile banale pe care le ținem în mașină, care pot deveni adevărate „proiectile” în cazul unui accident rutier

Cea mai bună afacere e cea cu statul. Cam asta e concluzia celei mai recente analize a Curţii de Conturi Ialomiţa. Chiar şi în construcţii unde se învârt cele mai mari sume, companiile reuşesc să încaseze mulţi mai mulţi bani din bugetul de stat, decât ar fi primit la privat. Raportul instituţiei arată că:

"Proiectanţii utilizează la estimarea valorii lucrărilor pentru realizarea obiectivelor de investiţii preţuri supradimensionate ale resurselor materiale comparativ cu situaţia reală la momentul întocmirii proiectului, de multe ori cu procente de până la 1.000%"

Umflarea valorii unui contract bagă mulţi bani în buzunarul celor care câştigă licitaţiile publice. Dacă un contractant privat ar negocia să plătească un preţ cât mai avantajos, la stat e de multe ori invers. Asta deşi instituţiile statului pot afla cu foarte mare uşurinţă care este preţul pieţei. Pot fi consultate de pildă site-urile oficiale ale distribuitorilor de materiale de construcţii pentru a compara dacă proiectantul cere un preţ similar sau unul umflat cu sute de procente. Procedura ar fi foarte simplă, dar e nevoie de voinţă. Curtea de Conturi remarcă o lipsă de interes aproape generalizată din partea instituţiilor publice când vine vorba de astfel de verificări. Astfel solul e foarte fertil pentru apariţia fraudelor. După ce contractele s-au umflat de câteva ori fără ca vreo instituţie să sesizeze, constructorul poate să facă doar o parte din lucrările din contract. Analiza vorbeşte de pildă despre situaţiile în care constructorul şi dirigentele de şantier, cel care trebuia să supervizeze lucrările, vin la pachet.

"Suspiciunea de fraudă este ridicată întrucât există risc mare de nerespectare a obligaţiilor ce îi revin dirigintelui de şantier, acesta limitându-se numai la semnarea situaţiilor de lucrări executate, fără să fie implicat activ în verificarea modului de realizare propriu-zisă a construcţiei."

Astfel se poate ca o stradă să aibă un strat mai mare de pietriş şi unul mai mic de asfalt, de pildă. Şi nu numai că sistemele de control intern ale instituţiilor sunt deficiente dar, lipsesc şi penalităţile. Analiza Curţii de Conturi arată că în contractele de prestări servicii pentru întocmirea documentaţiei tehnico-economice NU sunt prevăzute clauze penalizatoare în cazul în care companiile cu care lucrează statul nu respectă termenele de realizare.