De ziua țării, românii satelor de lângă București au petrecut puțin spre deloc. Grătarele de altădată au rămas stinse. Fiecare și-a umplut vremea cu cea putut, departe de amici și de chefurile de altădată. COVID-ul le-a pus măști până și oamenilor de zăpadă. În marea de plictiseală albită de prima zăpadă a iernii, unii au sacrificat porci. I-au pârlit orășenește, la butelie, și-au îndulcit dorul de prieteni cu vin fiert.
-Nicio distracție, că n-avem voie. Că e coronavirus.
-Cum sărbătoriți astăzi, de 1 decembrie?
-Uite... reparăm.
-Reparăm, că e ziua României!
Dincolo de băieții de la gaterul din Vidra, ulițele-s cam pustii. COVID-ul pare c-a stricat și ziua țării. Comunele de lângă București n-au mai avut iz de grătar și nici cheflii haioși în peisaj. Tricolorul de la ferestre parcă a fost mai puțin... Nimic organizat de primării, ca altădată, niciun damf de fasole gratis la cazan pentru popor, nimic. Nici măcar în comuna 1 Decembrie.
-Se mai face așa ceva?
-Nu mai... S-au dus timpurile... Cu pandemia... Nu mai e!
*
-Astăzi am început petrecerea cu mașina stricată! 0.40 Așteptăm să vină mașina de tractare, s-o ducem undeva!
-Pentru România, un mesaj?
-La mulți ani!
-La mulți ani1 Toate cele bune!
În lipsa chefurilor populare, fiecare și-a umplut timpul cum și-a permis și-a crezut că-i e bine. Unii au tăiat un porc și-au fiert vin în cinstea lui, a lor, a țării și-a primei zăpezi din iarnă.
-La mulți ani, România!
Fix de ziua țării, români anonimi au încercat să fac haz de necaz. Și-au meșterit, și-au lăsat la vedere lângă șoseaua din Copăceni oameni de zăpadă cu pecetea pandemiei. Mascați.