Elevii primesc note bune când îşi fac temele şi calificative slabe atunci când le... uită acasă. Dar cum poate fi transformată şcoală într-o joacă serioasă, un loc unde sunt recompensate reuşitele, şi nu sunt pedepsite eşecurile? Jocurile video educative ar putea fi soluţia pentru că elevii să înveţe de plăcere.
Jocurile video sunt văzute în principal că divertisment, un mod de a te distra după o zi lungă de muncă sau, după caz, după una plină de teme. Dar pentru unii profesori şi elevi, jocurile reprezintă un instrument educativ.
„Întrebarea interesantă este de ce le plac copiilor jocurile aşa de tare? Exersează abilităţi de care au nevoie la maturitate într-un mediu cu foarte puţine consecinţe. Şi această idee de „cutie de nisip” cred că este atrăgătoare pentru copii. Tocmai am ţinut un curs interactiv semestrul acesta pentru o clasă. Asta înseamnă că totul a devenit un joc. Temele, notele, toate aveau un mecanism de joc”, afirmă John Riley, profesor.
„Două elemente îmi plăceau. Primul este că aveau autonomia de a alege calea către succes. Există părţi din curricula care sunt fixe, dar în rest era materie opţională. Deci aveau mai mult de muncă, dar faptul că puteau să aleagă i-a motivat şi a funcţionat. Ce este frumos la jocuri şi interactivitate este faptul că nu-i pedepseşti pentru eşec, ci îi răsplăteşti pentru reuşite. E un sistem bazat pe recompense. E un mediu mult mai colaborativ şi deschis. S-au simţit mai încrezători şi confortabili. Şi muncă pe care au făcut-o a fost... Probabil… De 5-6 ori mai multă decât în semestrul precedent. Deci a avut mare succes. Orice joc video poate fi o unealtă educativă. Îmi imaginez că generaţia ta a învăţat engleză de la Cartoon Network. Unde generaţia fratelui tău a învăţat engleză din GTA şi CS:GO”, adaugă John Riley, profesor.
„Engleză. Ştiu engleză pentru că jocurile pe care le jucăm când eram mic erau în engleză. Nu aveam jocuri în română”, Nicolae Berbece, devoltator de jocuri video.
„Pentru că Microsoft a investit în componenta educativă. Am folosit Minecraft că să construim o replică a şcolii. Jocul îi învaţă orientare în spaţiu, despre mediu, nişte principii de inginerie şi arhitectură. Şi le place foarte mult. E foarte bun”, spune John Riley, profesor.
„Civilization şi Age of Empires. De acolo înveţi despre istorie, despre lideri, despre unităţi militare. Kerbal Space Program. Mai puţin educaţie tangenţială cât chiar chestii super interesante legate de concepte de baza de zbor şi navete spaţiale”, afirmă Nicolae Berbece, devoltator de jocuri video.
Jocurile care sperie atât de mulţi părinţi şi profesdori pot fi extraordinare unelte educative. Poate că ne-am putea gândi mai serios la o asemenea abordare.