Bucureștiul, capitala europeană a natalității scăzute
Bucureştiul este capitala europeană cu cea mai mică rată a natalităţii. Se nasc doar 8,4 copii la mia de locuitori, de două ori mai puţini decât în Londra sau Bruxelles. Tinerii bucureșteni se gândesc mai întâi la carieră şi la situaţia financiară.
La 38 de ani, Monica Popa a născut primul copil. Cezar Petru a venit pe lume în urmă cu două zile, după ce mama lui a apelat la fertilizarea in vitro. Părinţii au pus ani de zile cariera pe primul loc.
„Cariera a fost. Nu s-a pus problema, chiar nu s-a pus problema de copil niciodată. Până la 30 de ani nici măcar nu s-a pus problema vreo secundă”, spune Monica Popa.
Latura financiară a fost un alt motiv care i-a făcut să se gândească de mai multe ori.
„Suntem cu un credit de Prima Casă. Chiar nu ne permitem. Finanţele s-au dus! Ne-a epuizat!”, spune Monica Popa.
La fel ca cei doi părinţi gândesc şi alţii. În special tinerii de până la 25 de ani.
„Trebuie să fiu stabilă financiar, să am un venit bun ca să fac un copil”, spune o tânără.
„Factorul care inhibă natalitatea cel mai mult este sentimentul de insecuritate. Oamenii nu ştiu bine cum va arăta viaţa lor peste un an, doi, cinci. Atunci sunt mai puţin tentaţi să aibă copii”, spune Mircea Kivu, sociolog.
Iar medicii au observat că vârsta la care femeile devin mame este tot mai înaintată. Or, asta aduce şi probleme.
„Sunt femei active care aleg să nască după 30 de ani. Apar mult mai multe complicaţii cu cât vârsta mamei creşte”, spune Dr. Mihaela Demetrian, şefa secţiei de neonatologie de la Spitalul Clinic Filantropia.
Potrivit oficiului de statistică al Uniunii Europene, în Bucureşti se nasc 8,4 copii la 1.000 de locuitori, în timp ce în Londra şi Bruxelles, numărul nou-născuţilor este dublu. Specialiştii se aşteaptă ca pe viitor piaţa muncii să aibă de suferit.
„Vorbim de un potenţial deficit de forţă de muncă în cel mai dezvoltat oraş al României”, spune George Vulcănescu, analist.
De altfel, în ritmul actulal, piaţa muncii ar putea intra în colaps în cel mult 20 de ani. În 1990, România avea 8 milioane de angajaţi şi 3,5 milioane de pensionari. Altfel spus, fiecare pensie era susţinută de 2,5 salariaţi. Imediat ce legislaţia a devenit mai permisivă în privinţa pensionării anticipate, raportul s-a inversat dramatic.
La începutul anilor 2000, numărul angajaţilor scăzuse aproape la jumătate, iar cel al pensionarilor era dublu. Situaţia se menţinea încă un deceniu mai târziu. În 2010, un angajat susţinea o pensie şi jumătate.
„În prezent, sunt 5,5 milioane de angajaţi şi 5,1 milioane de pensionari. Asta înseamnă că 10 salariaţi susţin 9 pensionari. Previziunile arată că până în 2030 numărul pensionarilor va ajunge la 7 milioane, iar cel al angajaţilor ar putea să scadă până aproape de 4 milioane”, relatează Mihaela Brazdeş, reporter Digi24.
Asta înseamnă că raportul, în următorii 13 ani, va fi de aproape unu la doi.
Singura veste bună: în ultimele patru luni, la nivel naţional, România a avut spor natural pozitiv.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
