Brăila, în topul faptelor penale comise de minori

Atmosferă de Crăciun în prag de primăvară, pe străzile din Brăila. Reacția localnicilor

Românul care îi impresionează pe belgieni cu muzica sa

Prima apariție a lui Klaus Iohnanis după demisie

Concedieri pe bandă rulantă în România. Care sunt industriile afectate

Lider PSD: Moțiunea nu va avea nicio șansă

Amenzi de peste 42.000 de lei după meciul Dinamo-Farul

Sârbii cer în stradă demisia președintelui Vucic

Generalul Zisu, despre ceasurile de lux găsite la percheziții

Valeriu Stoica, fost președinte PNL, spune ce ar trebui să facă Ilie Bolojan la Cotroceni

Brăila a încheiat anul 2015 cu o cifră îngrijorătoare: 341 de cazuri de minori care au comis fapte penale. În cele mai multe cazuri, autorii sunt copii săraci, cu o educaţie precară, marcaţi de violenţa pe care o văd în familie. Există, însă, şi excepţii de la regulă.

„Am fost suprins să constat, sunt şi familii în care există o viață de familie normală, dar copiilor li se acordă mai mult decât au nevoie şi de multe ori fără să ceară. Atunci sunt tentaţi să creadă că li se cuvine totul”, spune

Aşa cad pradă tentaţiei. Până la fapta penală nu mai e decât un pas. Fiind minori, nu ajung după gratii, dar nici nu scapă nepedepsiţi.

„Organele de urmărire penală sesizează Direcţia Generală de Protecţia Copilului pentru ca faţă de minori să se dispună plasamentul sau supravegherea specializată”, spune Marius Iacob, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.

„În momentul în care se stabileşte măsura supravegherii specializate, practic copilul rămâne în familie şi trebuie să frecventeze şedinţe de consiliere psihologică, atât copilul, cât şi părinţii”, spune Simona Cimpoaie, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Brăila.

„Aici intervine o problemă destul de delicată. Noi oferim servicii de consiliere psiho-socială, aceste servicii le sunt adresate atât copiilor, cât şi familiei, dar dacă copilul nu are suportul necesar în familie, şansele de redresare sunt minime”, spune Denis Teodorescu, psiholog.

Este şi cazul unui tânăr pentru care familia nu a fost o portiţă de scăpare, ci o piatră de gât. Obligat să-şi ajute părinţii prin orice mijloace, Cristian a început să fure pe când avea 13 ani. A continuat până când a împlinit 15. Justiţia nu a mai fost blândă.

„Dacă el avea un ban în buzunar nu se mai ducea să mai fure. Dacă el n-a avut, s-a dus. A luat ce-a luat. Ce-a mai avut înainte, cu ce a mai a furat, i-a dat 7 ani de puşcărie”, spune tatăl adolescentului.

La Brăila, statisticile Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului arată că, în peste 16% din cazuri, minorii care săvârşesc fapte penale au antecedente.