"Un bloc cu 5 etaje şi peste 100 de locuinţe, de vânzare pe de-a-ntregul, pentru 98.000 de euro". Este anunţul pentru un imobil aflat în centrul oraşului Bălan, din judeţul Harghita. În ciuda preţului extrem de mic, niciun cumpărător nu şi-a arătat interesul. Este poate cea mai limpede dovadă a decăderii unui oraş care nu şi-a mai găsit puterea de a renaşte, după ce mina de cupru, la care lucrau cei mai mulţi localnici, a fost închisă.
Proprietarul blocului scos la vânzare pe mai puţin de 100.000 de euro este o persoană fizică din Cluj-Napoca. Este drept, imobilul are nevoie de îmbunătăţiri. Însă, chiar şi aşa, preţul este extrem de mic, comparativ cu dimensiunea clădirii.
Blocul este situat în centrul orașului Bălan, are cinci niveluri, 122 de camere și o suprafață desfășurată de aproape 4.300 de metri pătrați.
Nici măcar preţul mic nu a atras vreun cumpărător. Iar explicaţia e simplă. Oraşul a rămas doar o umbră a ceea ce a fost înainte de Revoluţie. Soarta localnicilor a fost, timp de 4 decenii, legată de exploatarea minereului de cupru.
Szasz Laszlo, fost director al minei: A fost o mină de cupru care, la un moment dat, în anii 1989, a ajuns la peste un milion 500 de tone de minereu prelucrat.
Datorită Minei de la Bălan mii de oameni din toată ţara s-au stabilit acolo . Astfel, în oraşul din Harghita s-a construit masiv în perioada comunistă. Au apărut blocuri, spitale, școli, cinematografe, restaurante și s-a înfiinţat şi o echipă de fotbal.
Kovacs Robert, administrator public Bălan: Bălan era un el dorado, păstrând proporțiile, al României. Era un loc în care salariile erau mari, atunci când veneai, din prima ți se repartiza o garsonieră sau un apartament, dacă îți făceai familie, primeai un apartament mai mare.
Mineritul în Bălan a avut însă și un revers: bolile profesionale grave, despre care puțini oameni știau la angajare. Lipsa echipamentelor de protecție adecvate sau neglijența în folosirea lor i-au expus pe oameni la dioxidul de siliciu. Tot mai mulţi mineri au fost diagnosticaţi ulterior cu silicoză.
În 2006, la fel ca alte mine din ţară, şi cea de la Bălan s-a închis.
Szasz Laszlo, fost director al minei: Nu se mai făceau investiții, poate și de la centru altfel era gândită strategia de dezvoltare a României. Cuprul nostru era mai scump decât dacă se aducea de afară și treptat trebuia să renunțăm și la subvenție.
În prezent, Primăria și serviciile de utilitate publică au ajuns cei mai mari angajatori. Mai mult, în Bălan cei mai mulți oameni sunt pensionari, pentru că tinerii sunt nevoiţi să plece la muncă în alte oraşe sau în străinătate.
-S-a închis mina, până când a fost mina a mers bine, dar acum s-a terminat.
-Pentru noi, pensionarii... Se trăiește binișor, pentru tineret e greu tare fiindcă nu mai sunt locuri de muncă.
Turismul ar putea fi o șansă pentru oamenii din Bălan, dar nici pe aceasta nu o fructifică. Fără firme care să investească în oraș, dar și cu atâţia pensionari, bugetul local a ajuns atât de sărac, încât nu sunt bani nici măcar pentru cofinanțarea unor proiecte europene de dezvoltare.