Tu, ca alegător, ai sta în faţa calculatorului şi ai da click pe numele candidatului. Votul electronic i-ar fi scăpat într-adevăr pe alegătorii din diaspora de cozile kilometrice. Iar acesta nu este singurul avantaj al exprimării opţiunii electorale pe internet. Persoanele cu dizabilităţi ar vota mai uşor. La fel şi persoanele comode, sau cele care pur şi simplu nu sunt în apropierea unei secţii de votare. Însă, există şi dezavantaje. Chiar unele mari cred experţii IT, care consideră că votul electronic poate fi fraudat extrem de uşor.
Premierul Victor Ponta consideră că România este pregătită pentru cea mai modernă şi flexibilă formă de vot: votul pe internet. „Ne aflăm în secolul 21, capacităţile tehnologice ne permit în acest moment, fiecărui cetăţean care are acces la o reţea internet să aibă semnătură electronică, să se înscrie şi să voteze fără a mai trebui să vină dintr-un oraş în alt oraş. Fără a mai există discuţii dacă secţia de vot trebuie să fie într-o zona sau în altă zona”, a spus Victor Ponta.
Însă, în acest secol 21, doar o singură ţară a adoptat votul pe internet la nivel naţional: Estonia. Acest tip de vot are avantaje, dar şi riscuri. În Estonia nu au fost până acum probleme majore. Poate şi pentru că autorităţile electorale de acolo par să pună preţ pe siguranţă şi secretul votului electronic.
Voturile criptate pot fi deschise doar de cheile Comitetului Electoral Naţional, care le-au fost împărţite membrilor. Tot comitetul trebuie să se întrunească pentru deschiderea voturilor.
Marea problemă s-ar putea să nu fie securitatea, ci costurile. În Estonia, factură organizării votului pe internet a fost infimă, pentru că micuţul stat baltic, are o infrastructură informatică extrem de bine pusă la punct.
Nu este cazul României care, în acest moment nu are nici măcar un sistem de plată a taxelor pe internet. Însă toate platformele statului care au înghiţit zeci de milioane de euro fără să fie într-adevăr utile, pot fi adaptate să găzduiască voturile exprimate pe internet.
Dar ca suspiciunea de fraudă să fie eliminată, sistemul de vot electronic nu trebuie să fie dezvoltat de firme de partid. În plus, premierul Victor Ponta vorbea de autentificarea on-line a votantului cu ajutorul unei semnături electronice. Aşa se votează şi în Estonia. Semnăturile electronice costă de la câteva zeci, la câteva sute de lei şi, după o perioadă, expiră. O opţiune mai ieftină pentru alegător ar fi că statul să distribuie o semnătură standard împreună cu actele de identitate.
Şi totuşi, nici măcar sistemul de vot pe internet din Estonia nu este perfect sigur, cred experţii în informatică. Teoretic, hackerii pot modifica voturile, sau pot vota în numele unor persoane care nu se prezintă la vot. Mai ales că, înainte să ajungă în serverele sigure ale unei autorităţi electorale, voturile trec prin căile mai puţin sigure ale internetului.
Cei care controlează sistemul pot vedea cine cu cine a votat. Şi totuşi, suspiciunile de vot multiplu şi fraudă sunt la fel de mari şi în cazul votului convenţional, cu ştampila pe hârtie. Ba chiar se poate spune că la numărarea efectivă a votului, acurateţea este mai mare în cazul voturilor electronice decât în cazul celor de la urne.