„Ne pare rău. Politica companiei noastre nu acceptă şi nu permite”. Acesta este răspunsul pe care îl aude cineva care are cazier.
Şi Robert a auzit asta de sute de ori, după opt ani de penitenciar. Am ales să-l numim Robert. Are 33 de ani. Acum este curier. Greu a găsit un angajator care să nu-l condamne odată în plus pentru că a furat şi a şi recidivat.
Robert: Am răspuns o dată în momentul când am fost arestat. Am răspuns a doua oară când am fost condamnat. Am răspuns a treia oară la Comisia de Liberare. Am răspuns a patra oară când am fost eliberat condiţionat. Păi de câte ori trebuie să răspund eu pentru ceea ce fac?
Când uşile firmelor stau închise pentru ei, mulţi dintre foştii deţinuţi îşi mai adaugă o etichetă: recidivişti.
Cristina Teoroc, director al Penitenciarului Jilava: Ciclul acesta nu se oprește. Iese din penitenciar. Nu are acte, nu are loc de muncă. Încearcă să- şi caute o strategie de supravieţuire. Nu găseşte. Ajunge din nou în penitenciar.
După ce părăsesc penitenciarul, deţinuţii devin oameni liberi. Pentru mulţi dintre ei asta înseamnă de fapt oameni ai străzii.
Cristina Teoroc, director al Penitenciarului Jilava: Dacă nu au familie, este foarte clar că nu au niciun domiciliu. Pot dormi chiar sub cerul liber. Le este imposibil, pot spune, să se angajeze sau să-şi continue studiile şcolare sau să facă orice alte demersuri.
Un deputat pledează ca statul să le dea o mână de ajutor în plus foştilor condamnaţi.
Oana Florea, deputat PSD, iniţiator: Nu există practic nicio facilitate din partea statului pentru ca acest om să se poată reintegra în societate. Penitenciarul, în ultima lună de detenţie, să se ocupe ca persoana respectivă, în momentul în care iese să aibă un fel de recomandare, un profil psihologic al acestuia, astfel încât omul sa se prezinte la ANOFM cu mai multe informaţii despre el.
Un alt proiect prevede ca deţinuţii să înveţe o meserie, înainte să reintre în societate. Cei vizaţi, însă, nu sunt prea încrezători.
Fost deţinut: Pur şi simplu falsităţi. Credeţi-mă! În penitenciar am participat la „n” congrese, „n” simpozioane, la care veneau, ni se dădea un pix, un caiet. Semnaţi, duceţi-vă la cameră şi pa, la revedere!
Anul trecut peste 13 mii de persoane au ieşit din închisorile din ţară. Despre aceşti oameni, nicio instituţie a statului nu mai ştie nimic în prezent.