După revoluţie, cabinetele stomatologice publice au dispărut unul câte unul. În schimb, au apărut ca ciupercile după ploaie cele private. În România sunt doar 45 de cabinete de stat şi aproximativ 15.000 particulare. Dintre acestea, doar 20% au contracte cu CNAS. Serviciile decontate sunt însă mult prea puţine, aşa că omul de rând trebuie oricum să scoată bani din buzunar.
În Centrul de Sănătate Multifuncţional "Sfântul Nectarie" din Bucureşti funcţionează două din puţinele cabinete stomatologice publice din capitală. În toată ţara mai sunt 45. Asta în timp ce numărul clinicilor private creşte de la un an la altul.
„Reţeaua publică de cabinete stomatologice a dispărut de mult. Adică imediat după revoluţie, subit, s-au închis cam toate cabinetele. A facilitat dezvoltarea mediului privat. Stomatologia în proporţie de 99% este privată”, spune Cristian Hotoboc, preşedintele Patronatului Furnizorilor de Servicii Medicale Private.
Serviciile medicale ale clinicilor private sunt mult prea scumpe pentru buzunarele oamenilor: variază de la 100 de lei până la mii de euro. Marcel Ene a scos din portofel 6000 de euro pentru o refacere completă a danturii, după ce toată viaţa a luptat cu parodontoza.
„Ar fi binevenită o susţinere. În fiecare lună ni se reţin la asigurări. Sunt sigur că totuşi în momentul de faţă este o tehnologie modernă şi este cam scumpă faţă de nivelul mediu. Măcar 25-30%. Cu această mică susţinere ar conferi plătitorului de taxe o linişte”, spune Marcel Ene, pacient.
Din aproape 15.000 de cabinete stomatologice private, câte sunt în prezent, doar 3.000 şi ceva au contract cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
„Pentru acest an avem prevăzut în bugetul CNAS o sumă totală de 109 milioane lei pentru medicina dentară. Este o sumă cu o creştere substanţială faţă de anul trecut, cu circa 25%”, spune Augustus Costache, purtătorul de cuvânt al CNAS.
Unui cabinet îi revine trimestrial un plafon de aproximativ 2500 de lei. Mult în teorie, puţin în practică. Asta pentru că banii primiţi se epuizează în câteva zile. Roxana Călin este printre pacienţii norocoşi care a prins fonduri, după ce a aflat pe o reţea de socializare că serviciile stomatologice se pot deconta în unele cabinete.
„Am hotărât să accesez, am venit la cabinetul de stomatogie în baza unui bilet de trimitere”, spune ea.
Din 130 de lei cât a costat tratamentul, Roxana a plătit 52 de lei. Şi asta pentru că legea spune că, în limita plafonului, adulţii beneficiază de gratuitate pentru o parte din serviciile stomatologice, respectiv pentru 60% din suma totală. Copiii, în schimb, au decontat integral tratamentul.
„De exemplu, avem tratamentul afecţiunilor pulpare cu anstezie. Preţul total este de 97 de lei. Pentru segmentul de vârstă 0-18 ani este decontat 100%, urmând peste 18 ani tratamentul să fie suportat de pacient 40% adică 38.80, cam o treime din costul total, o reducere substanţială în cadrul serviciului de stomatologie”, spune dr. Andrei Niţă, medic dentist, Centrul de Sănătate Multifuncţional "Sfântul Nectarie", Bucureşti.
Dinţi pe credit bancar
Mulţi pacienţi au însă nevoie de servicii stomatologice complexe, care nu sunt decontate, cum ar fi implantul dentar, şi ajung astfel să se împrumute la bancă. Este şi cazul lui Alexandru Golumbeanu. Bărbatul a făcut un credit de 9.000 de lei pentru tratamentul său.
„A fost nevoie de un credit pentru că e o sumă mare şi chiar dacă o ai sau nu o ai nu e justificabil să o dai pe toată odată. E mult mai bine să o iei de la bancă şi să plăteşti în rate făcând altceva cu banii de acasă”, spune Alexandru Golumbeanu, pacient.
„Avem un sistem de creditare cu buletinul. Pacientul vine, i se face o consultaţie, un deviz, creditul se acordă exclusiv online. El va intra pe site-ul nostru, îşi va alege tratamentele şi la final va fi întrebat cum vrea să plătească. Poate să aleagă plata în rate prin bancă. Aplică, trimite către bancă datele şi banca îi răspunde în maximul două ore, creditul fiind cam de 20.000 de lei”, spune dr. Bilal Takouzli, medic dentist.
Situaţia ar sta cu totul altfel, dacă românii ar pune preţ pe sănătatea orală şi ar merge la medic măcar o dată pe an.
„Sosesc la noi cu situaţii dezastruoase: pierderi masive de dinţi, ca număr de dinţi, ca şi cantitate de os în cavitatea bucală şi sunt dificil de tratat. Este specific României acest fenomen. Am colegi în Germania care nu au cazuistica pe care noi o avem. Având un program de prevenţie mult mai bun în ţările din Europa Ocidentală, numărul şi incidenţa cariilor a scăzut foarte mult”, spune prof. dr. Emanuel Bratu, medic dentist.
În lipsa unui program naţional de prevenţie, educaţia dentară trebuie să înceapă acasă, de la cele mai mici vârste. O igienă corespunzătoare şi o alimentaţie echilibrată ne ţin departe de intervenţiile dentare traumatizante.
