Românii au o vorbă: „Speranța moare ultima”. Și dacă moare și speranța unde ajungem? Ar putea fi începutul unor tulburări psihice, de care cu greu mai putem scăpa și pe listă se regăsesc cele mai cunoscute: anxietatea și depresia. După ce pandemia de Covid-19 ne-a dat peste cap, a început un război chiar lângă noi, în Ucraina. Și când ne gândeam că poate lucrurile se vor îndrepta, într-un final, într-o direcție bună, un alt conflict a izbucnit: cel dintre Israel și gruparea teroristă Hamas. Știm cam tot ce se întâmplă în aceste locuri, datorită internetului și datorită faptului că avem acces mai mult ca niciodată la informații, însă ce se întâmplă în mințile noastre după astfel de evenimente? Psihologii ne atrag atenția că ar putea fi vorba, în viitorul nu foarte îndepărtat, de o „epidemie” a tulburărilor psihice, tocmai din cauza a tot ce se întâmplă în jurul nostru.
Aproximativ 280 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de depresie, potrivit OMS. Persoanele care au trecut prin abuzuri sau alte evenimente stresante au mai multe șanse de a avea depresie. Un lucru mai puțin știut, poate, este că femeile sunt mai afectate decât bărbații. Nici copiii sau tinerii nu stau mai bine la acest capitol.
Milioane de oameni suferă de depresie
Potrivit INSP, una din opt persoane din lume suferă de o tulburare mintală. Cele mai întâlnite probleme de sănătate mintală în rândul adulților tineri sunt anxietatea (afectează în prezent 301 de milioane de oameni), depresia (afectează în prezent peste 280 de milioane de oameni) și tulburările alimentare (bulimia, anorexia, dismorfia corporală)
Dacă restrângem puțin aria geografică, și în Europa multe persoane se confruntă cu probleme de sănătate mintală.
Înainte de pandemia de COVID-19, cel puțin 84 de milioane de persoane din întreaga Uniune Europeană sufereau de afecțiuni mintale, potrivit OCDE. Asta înseamnă că mai mult de o persoană din șase (17,3%), din UE, suferea de afecțiuni mintale.
Anxietatea și depresia erau cele mai frecvente probleme de sănătate mintală din UE înainte de pandemia de COVID-19, urmate de tulburările legate de consumul de alcool și de droguri, de tulburarea bipolară și de schizofrenie.
Tulburările anxioase au afectat aproximativ 25 de milioane de persoane (5,4% din populația totală a UE), fiind urmate de tulburările depresive (21 de milioane de persoane, 4,5%) și de tulburările legate de consumul de droguri și de alcool (11 milioane de persoane, 2,4%).
Potrivit OMS, sănătatea mintală s-a înrăutățit la nivel mondial după pandemie. Un sondaj Eurobarometru realizat în iunie 2023 a arătat că aproape una din două persoane (46% din populația UE) s-a confruntat cu probleme emoționale sau psihosociale, în ultimele 12 luni.
Nici în ceea ce privește țara noastră lucrurile nu stau prea bine.
Aproape 10% dintre români sunt diagnosticați cu depresie, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, citate de Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie.
Medicul psihiatru Gabriel Diaconu spunea, în luna aprilie a acestui an, la Digi24, că aproximativ șase milioane de români trăiesc cu boli psihice, cei mai mulți suferind de depresie, circa două milioane. România se află pe locul 58 în lume în ceea ce privește rata de suicid și pe locul 126 în ceea ce privește depresia.
Efectele le vom vedea peste câțiva ani
Încă nu avem date clare, la zi, despre impactul războaielor asupra sănătății psihice a românilor, însă specialiștii ne atrag atenția că efectele le vom vedea abia peste câțiva ani, unii dintre ei avertizând că și generațiile următoare le vor resimți.
De asemenea, psihologii mai explică faptul că putem vorbi chiar de două categorii de persoane: cele care își dezvoltă capacitatea de reziliență, adică le este mai ușor să facă față unor schimbări și să le depășească, fără să rămână cu traume, iar la polul opus, cele care se vor confrunta cu diverse tulburări psihice.
Liliana Nicola, psiholog: „În această perioadă trecem prin schimbări majore. A fost pandemia Covid, apoi a început războiul în Ucraina, prețurile au crescut la toate produsele, la toate serviciile, nu mai avem acea siguranță. Chiar dacă nu suntem în război, noi trecem printr-o perioadă de schimbare, care produce anxietate. Am observat că persoanele au început să-mi spună despre anxietate, despre temerile lor. A dereglat echilibrul nostru emoțional. Înainte de aceste lucruri toți păreau că aveau un anumit echilibru, la muncă, în familie, în activitățile zilnice. Ar putea apărea niște exacerbări ale depresiei.
Când a început conflictul din Ucraina am avut persoane care au fost afectate. Am avut clienți care s-au îngrijorat, își făceau planuri despre unde să plece și cum să plece. Se pregăteau, chiar dacă la noi în țară era liniște.
Sunt persoane care au reușit să-și dezvolte reziliența prin faptul că au fost expuse la perioada Covid. Când îți dezvolți niște skill-uri de genul acesta îți e mai ușor să faci față altor schimbări, fie ele și negative. Suntem foarte obișnuiți cu confortul și cu lucrurile pe care le facem zi de zi, astfel încât dacă mâine s-ar schimba totul ne-ar fi extrem de greu și am putea ajunge într-o situație de disperare.”
Ioana Radu, psiholog: „Acest context internațional s-a suprapus peste o vulnerabilitate a noastră, în care a lovit pandemia: frica de moarte și de boală. Ne dă foarte multă nesiguranță, o neliniște interioară că orice se poate întâmpla oricând. Efectele acestui stres acut la care suntem supuși, care a venit peste o zonă vulnerabilă după pandemie, poate avea implicații majore în viața noastră, care se pot resimți și acum sau în viitor.
Văd perspectiva pandemiei, a acelor copii care s-au născut în pandemie, care nu s-au întâlnit cu alți copii, care nu și-au văzut bunicii, rudele și care astăzi, după doi, trei ani, vin la cabinet cu foarte mari probleme de anxietate, cu tendințe de izolare socială, cu alte elemente anxioase și deja vedem care a fost rezultatul. Stresul post-traumatic are un timp în care se instalează și peste doi, trei ani vom vedea efectele a ceea ce se întâmplă astăzi, dacă nu intervenim.
Traumele vor fi transmise și generațiilor următoare
Un lucru mai puțin știut, și asupra căruia experții insistă, sunt traumele transgeneraționale, adică acele traume care se moștenesc de la o generație la alta. Cu alte cuvinte, astfel de tulburări nu se opresc la noi, cei care le trăim în prezent, ci vor fi date mai departe și la generațiile următoare.
Andreea Șipoteanu, psiholog: „Un astfel de război reprezintă o traumă și orice fel de traumă va produce și copiilor copiilor noștri traume. Se numesc traume transgeneraționale, care se moștenesc de la o generație la alta. Ceea ce pe noi ne afectează acum și ne produce un stres post-traumatic, ceea ce este „boala secolului”, pe lângă depresie care vine la pachet, este un alt efect al războiului prin care trecem, tot acest stres îl vor resimți și copiii noștri. Poate nu vor trece prin război, dar vor fi evenimente asemănătoare, pe care le vor trăi intens, ca noi, tocmai pentru că li se activează acea genă moștenită de la noi și acea anxietate puternică.”
În luna iunie, vicepreședintele Comisiei Europene, Margaritis Schinas, citat de Reuters, trăgea un semnal de alarmă asupra acestor probleme cu care se confruntă oamenii în ultimii ani și anunțase că CE va aloca 1,23 miliarde de euro inițiativelor de protejare a sănătății mintale din statele membre ale UE.
El spunea că situația s-a deteriorat din cauza pandemiei, a războiului din Ucraina, a anxietății legate de schimbările climatice și a creșterii costului vieții și a numit-o „epidemie tăcută”.
Românii evită să meargă la psiholog, de frică că vor fi judecați
România este țara cea mai puțin afectată de depresie din Uniunea Europeană. Doar un procent din populație ar suferi de această afecțiune, potrivit Eurostat. De fapt, mulți evită să meargă la psiholog, de frică să nu fie judecați. Specialiștii din România recunosc că sunt foarte multe cazuri de persoane care suferă de astfel de afecțiuni, dar care sunt încă nedescoperite.
Andreea Șipoteanu, psiholog: „Poate fi o epidemie tăcută, pentru că a speriat și a băgat în panică foarte mulți oameni. În pandemie oamenii s-au retras mult în casele lor și au evitat pe cât posibil socializarea, ceea ce e foarte rău, pentru că tocmai această necomunicare ne-a adus aici, în pragul unui conflict militar destul de puternic, pe care l-am resimțit cu toții. Este tăcută, pentru că ne reduce pe toți la tăcere. Noi oricum suntem un popor care a fost învățat să tacă foarte mult.
E ca exemplul cu pustnicul. Este singur și îi place să stea lângă sat, tocmai pentru că este singur. Într-o zi satul arde și oamenii sunt nevoiți să plece. Pleacă și pustnicul, pentru că nu mai are în raport cu cine să fie pustnic.
Contează mult să socializăm, fiindcă suntem ființe sociale, ne raportăm la ceilalți foarte mult și atunci avem nevoie să comunicăm între noi. Trebuie să luăm ce e bun din acest război, pentru că fiecare eveniment de felul acesta are și niște beneficii și faptul că ne-a făcut să ne unim forțele și să ne ajutăm între noi așa cum poate nu am făcut-o niciodată este un lucru foarte mare.”
Ioana Radu, psiholog: „Sunt foarte multe cazuri care sunt nedescoperite. Sunt acele zone în care încă nu vedem efectele statistice, în sensul că încă nu au ajuns la medicul de familie sau la psiholog. Nu există statistică. Toți cei care suferă și, foarte probabil, pentru că avem de-a face cu aceste microtraume, care se succed una după cealaltă, efectul s-ar putea să nu fie de unu plus unu egal doi, ci de unu plus unu egal cu mult mai mult, pentru că efectele imediate, dar și de perspectivă ale unui stres, care este pe perioadă îndelungată, are efecte majore. Pot lăsa urme intense.”
Care sunt simptomele depresiei și cum ne dăm seama că ceva este în neregulă
„Anxietatea este frică, acea frică care există în tine și pe care n-o înțelegi și n-o explici”, explică Ioana Radu, psiholog.
Acesta ar fi primul simptom și printre cele mai cunoscute. Al doilea este teama de nesiguranță.
Ioana Radu, psiholog: „Nu știi ce se întâmplă și intri într-o stare de vigilență, ai o stare de neliniște interioară. Un alt sentiment este neputința de a acționa. Uneori ajungi să te simți blocat, că nu știi ce să faci, să-ți duci planurile mai departe, să-ți planifici un concediu, să te gândești la cum îți evoluează business-ul. Rămâi într-o zonă de nesiguranță, care aduce lipsă de acțiune. După aceea, începem să ne îngrijorăm pentru ceilalți, ne facem tot felul de scenarii, ne simțim nesiguri și pe sănătatea noastră, pentru cei dragi. Sentimentul acesta de neliniște ne aduce și sentimentul de îngrijorare. La nivel emoțional este o durere, un curcubeu de emoții negative și disfuncționale, dar și iraționale.”
Pe lângă stările emoționale, putem vedea și simptome fizice, precum atacuri de panică, palpitații, transpirații, respirație blocată, migrene, paloare, fatigabilitate și chiar și halucinații, în cazuri foarte grave.
Andreea Șipoteanu, psiholog: „Depresia se întinde pe o perioadă mai mare de șase săptămâni și pierzi acea plăcere față de evenimente, activități, care înainte îți aduceau plăcere. Oamenii se închid foarte mult în ei, plâng foarte des.”
Liliana Nicola, psiholog: „Pot crește și tendințele paranoide și fiecare dintre noi să nu mai aibă încredere în celălalt, să apară izolarea între oameni, o distanță. Persoanele s-ar simți urmărite, li s-ar părea că ceilalți fac lucruri doar ca să fie împotriva lor.”
Potrivit OMS, mai sunt și alte simptome ale depresiei, la care trebuie să fim atenți:
- Lipsă de concentrare
- Sentiment de vinovăție excesivă sau stimă de sine scăzută
- Lipsa de speranță cu privire la viitor
- Gânduri despre moarte sau sinucidere
- Probleme cu somnul
- Modificări ale apetitului sau greutății
- Senzație de oboseală accentuată sau lipsă de energie
După cum au arătat-o și datele, pe lângă persoanele care ar putea dezvolta o astfel de afecțiune, se numără și foarte multe care deja se confruntă cu tulburări psihice, precum depresia, încă de dinainte de pandemie. Aceste persoane sunt într-un pericol și mai mare și este nevoie să le protejăm.
Ioana Radu, psiholog: „Când avem o vulnerabilitate emoțională e ca și cum am mai fi avut o rană și a rămas o urmă. O vreme lucrurile stau așa, dar când intervine un alt stimul începi să simți mult mai aproape durerea, suferința, și atunci persoanele care au un fond depresiv sau care au niște elemente anxioase ar putea fi un teren foarte bun și predispozant pentru a capta tot ce se întâmplă în jur și a se simți mai apăsați și mai anxioși.
Putem să le fim de ajutor oamenilor fiindu-le acolo. Sprijinul emoțional s-a dovedit a fi cel mai important element sau resursă care ne ține departe de singurătate și de depresie. Faptul că știi că există persoane cărora le pasă de tine este cel mai important lucru. Să le arătăm că ne pasă, să ne facem timp, să le oferim răbdare, acceptare, înțelegere celor care sunt lângă noi. Când e vorba de depresie este posibil ca oamenii să nu povestească despre asta. Am mai mulți clienți care îmi spun că sunt tomberonul vieții lor, dar atât de frumos îmi spun că ceea ce spun în cabinet nu ar spune familiei niciodată, pentru că nu vor să-i împovăreze. Se duce o luptă surdă și tăcută în jurul nostru.”
„Sunt foarte mulți oameni care par foarte fericiți, dar suferă teribil”
Am văzut atâtea cazuri de oameni care par foarte fericiți, funcționali, adaptați, dar suferă teribil. De aceea le spun să aibă grijă de cei de lângă ei, să le ofere timp, răbdare. Sunt importante și grupurile, rețeaua dusă dincolo de familie.”
Liliana Nicola, psiholog: „Când vezi atâtea atrocități pe care le fac unii împotriva celorlalți începi să nu mai ai încredere nici în cei de lângă tine și să te gândești că și acolo unde ești se poate întâmpla același lucru. Asta poate agrava depresia, atunci când toate lucrurile îți confirmă că ceilalți pot fi răi cu tine și îți pot face ceva grav.”
Cum câștigăm lupta cu depresia
Dar ce este de făcut în astfel de situații? Există soluții? Sigur că da. Psihologii spun că totul ține de perspectivă. Practic, noi alegem cum vrem să vedem anumite lucruri din jurul nostru și tot noi alegem cum reacționăm la anumite situații.
Un alt lucru foarte important pentru a depăși momentele grele este comunicarea. Nu degeaba există acea vorbă: „Comunicarea este cheia”. Suntem oameni, ființe sociale, avem nevoie să comunicăm și să aparținem unui grup. De asemenea, suntem diferiți, iar dacă împărtășim păreri și cu alte persoane s-ar putea să ne dăm seama că o anumită situație nu e atât de neagră pe cât credem noi.
Activitățile și hobby-urile noastre sunt un alt lucru de care trebuie să ne agățăm. Chiar dacă într-o zi ne trezim indispuși și obosiți, nu trebuie să cădem în capcană și nici să rămânem toată ziua în pat. Trebuie să continuăm să facem activitățile pe care le făceam și înainte. Cu alte cuvinte, trebuie să facem tot posibilul pentru a prelua controlul asupra vieții noastre.
Ioana Radu, psiholog: „Partea de speranță este o resursă foarte pozitivă pentru noi. Dacă a murit și speranța este foarte grav. Ține de fiecare cum vedem aceste lucruri, dar s-ar putea ca oamenii să fie dezamăgiți vizavi de ce se întâmplă. Fiecare lucru care vine în viața noastră este ca un bănuț, care are două fețe. Cel mai adesea ajunge fața aceasta, care ne apasă, care ne aduce disconfort, dar dacă suntem foarte atenți ne putem uita și de cealaltă parte a monedei, partea pozitivă. Trebuie să înțelegem că tot ce vine vine și cu resursă și cu disconfort. Contextul nu-l putem schimba, dar modul în care ne raportăm la el este definitoriu. În lumea asta sunt războaie, dar la noi în țară încă e liniște. Imaginile care ajung la noi sunt sfâșietoare, însă în familiile noastre încă există pace și iubire.
Este important să avem control în viața noastră. În asta lovește războiul, pandemia și orice situație care vine fără ca noi să o putem anticipa. Faptul că ne luăm viața în control este o modalitate în care noi simim că iar suntem stăpâni pe o părticică din viața noastră. Este valoros să acceptăm ideea că nimic nu mai este bătut în cuie, că orice se poate întâmpla, dar că avem soluții. Aceste contexte vin și ne arată că putem fi și altfel. Da, nu ne place că nu ne putem face obiectivele pe cinci, zece ani, dar vedem că putem găsi soluții alternative și într-o lume în schimbare. Este important să ne mișcăm, să ieșim din rutina zilnică și să facem activități care ne plac.”
„Avem nevoie să socializăm, să nu renunțăm la rutina noastră, la activitățile noastre”
Andreea Șipoteanu, psiholog: „Avem nevoie să socializăm, să nu renunțăm la rutina noastră, la activitățile noastre, la munca noastră. Este important să nu renunțe niciodată să comunice cu familia, pentru că familia ne oferă sentimentul de apartenență, de siguranță, că aparținem unui grup și că facem tot posibilul să-i protejăm, să ne simțim utili și folositori. Este foarte important, pentru că ne aduce un respect față de noi, că ne simțim utili în astfel de momente.”
Liliana Nicola, psiholog: „Să ne întoarcem la aici și acum. Să lăsăm deoparte ce se întâmplă în exterior. La fel și pasiunile și hobby-urile, să facem în continuare lucrurile care ne plac, să fim împreună cu oamenii dragi, să ținem legătura cu ei. Și în momentele tensionate face foarte bine să suni pe cineva, să spui că te simți așa, să nu ne izolăm.
Trebuie să găsească canale media în care să aibă încredere. Și informațiile să fie filtrate. Facebook-ul și toate rețelele sociale ne transmit informații care sunt de multe ori false. Ne trebuie un sistem de filtrare al informațiilor.
Reacția noastră la anumite evenimente nu este cauzat de eveniment în sine, ci de modul în care îl percepem noi. Dacă avem o percepție distorsionată asupra a ceea ce se întâmplă, evident că și emoțiile vor fi distorsionate. Noi, pe măsură ce creștem, ne-am creat niște ochelari prin care vedem lumea, sunt convingerile, ideile pe care le avem, încă din copilărie și fiecare eveniment care se întâmplă este văzut de noi prin propria viziune asupra lucrurilor, de aceea este bine să comunicăm și cu ceilalți, pentru că fiecare dintre noi avem viziuni diferite.”
Anxietatea și depresia lovesc și în copii și tineri
Anxietatea, depresia și tulburările de comportament sunt printre principalele cauze de boală și suferință și în rândul tinerilor.
Potrivit Institutului Național de Sănătate Mintală, cazurile de tulburări psihice sunt întâlnite cel mai des în cazul adulților tineri cu vârsta cuprinsă între 18-25 de ani, în comparație cu adulții cu vârsta cuprinsă între 26-49 de ani și peste 50 de ani.
În România, aproximativ 22.000 de copii și adolescenți trăiesc cu un diagnostic de boală mintală, iar mulți alții se confruntă cu diferite dificultăți de dezvoltare, emoționale sau cognitive. Se estimează că un număr mult mai mare de persoane cu nevoi psihoemoționale nu sunt diagnosticate și, astfel, nu beneficiază de un tratament și de îngrijiri de sănătate mintală adecvate.
UNICEF spune că sănătatea mintală a copiilor și adolescenților români este mult mai afectată decât cea a copiilor din alte țări. 33% dintre adolescenții cu vârste între 11 și 15 ani se simt triști de mai multe ori pe săptămână, față de o medie de 13% în cele 45 de țări incluse într-un studiu al Organizației Mondiale a Sănătății. De asemenea, un studiu din 2020 a arătat că aproape jumătate dintre tineri au avut gânduri de sinucidere cel puțin o dată, 27,1% erau triști tot timpul și nu puteau scăpa de tristețe, iar 21,5% s-au simțit uneori depresivi, în ultimele șase luni.
Totodată, un copil din trei s-a confruntat cu tulburări de anxietate și a avut nevoie de consiliere și suport psihoemoțional în centrele Salvați Copiii România în ultimii doi ani, procentul crescând la aproape 72% (7 din 10) în cazul adolescenților, mergând până la consecințe extrem de grave, și anume tentative de suicid, arată datele unei anchete realizate de organizație.
În ultimii doi ani, marcați de crizele succesive cauzate de pandemie și război, centrele de consiliere ale Organizației Salvați Copiii au preluat un număr total de 1.241 de copii și adolescenți care au dezvoltat diferite tulburări emoționale.
Liliana Nicola, psiholog: „Trebuie să le explicăm copiilor ce se întâmplă acolo, în niște termeni pe care să-i înțeleagă. E mai greu, noi, fiind adulți, să vorbim în limbajul lor și să nu le spunem nici niște lucruri care să-i șocheze. Ar trebui să-i ducem și către partea pozitivă, să le spunem că nu ar trebui să se întâmple astfel. Trebuie să-i ducem pe copii într-o direcție încât ei să nu permită să se ajungă acolo când ei vor fi adulți. Trebuie să înțeleagă că este greșit ce se întâmplă. Este ca în cazul bullying-ului. Dacă îi educăm înainte, reușim să prevenim situațiile acestea.
De cele mai multe ori copiii au niște reacții emoționale foarte puternice atunci când văd lucruri care îi deranjează. Este posibil să se manifeste prin țipete, prin tremurat. Se poate întâmpla noaptea să nu poată dormi, să aibă coșmaruri și chiar explică: „Am văzut un tanc venind spre casa noastră”. Ei, de obicei, spun, mai ales cei mici. La adolescenți poate apărea închiderea în sine și izolarea de ceilalți și la asta trebuie să fie atenți părinții și să discute cât mai mult cu copilul. Ca în cazul războiului, trebuie să le explice că acolo este un conflict și să le spună din ce cauză a izbucnit și ce s-a întâmplat. Ascunderea a ceea ce se întâmplă nu este o soluție. Nu avem cum să le ascundem.
„Copiii pot fi mai ușor de recuperat decât adulții”
Copiii au o capacitate mai mare de reziliență decât adulții. Dacă se lucrează cu ei, chiar dacă au trecut printr-o traumă sunt mult mai ușor de recuperat decât un adult. Când vedem aceste reacții emoționale trebuie să acționăm imediat. La copiii mici putem vorbi prin intermediul jucăriilor lor preferate. Ei au acest obiect de siguranță. Și copiii din Ucraina aveau o jucărie. Îi ajută să se calmeze.”
Întrebată cum ar putea fi afectați copiii, din cauza acestor evenimente, și dacă societatea se va schimba radical peste niște ani, psihologul Ioana Radu a explicat că „societatea oricum se schimbă”, adăugând că acești copii sunt „copiii schimbării”, deoarece capacitatea lor de adaptare este mult mai mare.
Ioana Radu, psiholog: „Ei folosesc de la doi ani tehnologia. Ei stau cu ochii pe noi, află de la noi, suntem cei care le punem baza, ei nu evoluează în eter din nimic. E important ce bază de siguranță emoțională le dăm acum, ce fel de încurajări, explicații, să cucerească lumea asta. Ei au capacitatea de adaptare, dar au nevoie de resursa sau de baza de siguranță care vine din adulții de azi. Societatea de peste 10 sau 20 de ani oricum va fi altfel, pentru că ei sunt motorul schimbării. Copiii din ziua de azi au o evoluție intelectuală foarte rapidă, dar o evoluție emoțională mai lentă. Pentru că le sunt asigurate nevoile de bază, tinerii sunt mult mai precoce interesați de sensul veții și de modul în care înțeleg viața și viitorul. Noi nu putem controla neprevăzutul, ci ce le putem oferi ca bază. Trebuie să avem grijă de ei.”
În plus, spun specialiștii, copii și tinerii au înțeles greșit războiul.
Andreea Șipoteanu, psiholog: „Au înțeles că cel care are o putere financiară, poate fizică, globală, mult mai mare este și cel care are întotdeauna de câștigat și atunci nu cred că au înțeles ce e mai important din acest război, pentru că violența nu duce niciodată la lucruri bune și, de aceea, copiii, în zilele noastre, sunt foarte agresivi, pentru că au învățat că agresivitatea rezolvă conflicte. Copiii, față de adolescenți, trebuie tratați un pic diferit în astfel de situații și, de fapt, fiecare segment de vârstă trebuie tratat diferit, pentru că nu te poți comporta cu un copil de doi, trei ani la fel cum te comportți cu un copil de 13 ani.
Pe copiii cu vârste între doi și șapte ani ar trebui să-i ferim. Trebuie să le conturăm o imagine de ansamblu a ceea ce se întâmplă în jurul lor. Trebuie să le oferim informații corecte. Dacă vedem că ei nu vin spre noi să ne vorbească trebuie să ne îndreptăm atenția către jocul lor, pentru că în astfel de jocuri pe care le au putem observa dacă există manifestări agresive. Ele se văd, trebuie doar să avem ochi. Dacă le-am remarcat trebuie să aflăm de ce se întâmplă.
Între șapte, opt ani și vârsta preadolescenței, 13 ani, vorbim despre niște copii aproape adolescenți, care sunt mult mai curioși și deja știu să discearnă ce e bine, ce e rău, nu putem să ne îndreptăm către lumea imaginară și trebuie să-i tratăm ca pe niște adulți și să le oferim explicații logice, bazate pe raționament și ei îi văd pe părinți ca niște exemple. Copiii sunt oglinda părinților la această vârstă și e important să-și vadă părinții că se implică, că nu-și reprimă emoțiile.
Dacă le explicăm corect copiilor noștri, ei pot explica corect mai departe
La adolescenți vorbim despre o etapă critică, mult mai dificilă decât cea de dinainte. Dacă înainte copiii îi vedeau pe părinți ca pe niște exemple pentru ei, și copiii erau oglinda părinților, acum ei sunt oglinda anturajului din care fac parte și trebuie să avem grijă cu ce fel de oameni relaționează.
Dacă încercăm să-l ferim toată viața de niște lucruri atât de evidente nu o vom putea face la nesfârșit. Chiar trebuie să ne gândim și la binele celorlalți, pentru că, cu cât îl informăm mai bine pe copilul nostru va putea să se ducă mai departe și să transmită informația succint, clar și răspicat la ceilalți copii. Să nu gândim egoist. Foarte mulți părinți vor să amâne momentul și să vorbească cu ei atunci când este prea târziu și nu este în regulă. Copiii sunt foarte deschiși și trebuie să ne introducem în lumea lor.”
De asemenea, varianta de a le ascunde adevărul celor mici, doar de dragul de a-i proteja, ar putea să le facă mai mult rău decât bine. Psihologii mai explică faptul că mintea oamenilor nu suportă necunoscutul, iar în cazul celor mici, dacă refuzăm să comunicăm cu ei și să nu le explicăm ce se întâmplă, ei își vor face singuri un scenariu explicativ.
Ioana Radu, psiholog: „Trebuie să avem o comunicare care se întâmplă într-o zonă de siguranță și de încredere. Pornește de la adult. Dacă tu, ca adult, ești amprentat de ce ți-a povestit bunicul în legătură cu războiul și tu te cutremuri când e nevoie să vorbești despre asta, nu ești o sursă emoțională sigură și de încredere pentru acel copil. Primul pas este să-ți validezi tu emoțiile, să ți le cunoști, să discuți cu cineva despre asta, și când ești pregătit să discuți, trebuie să le transmiți în termenii lor despre emoții, dar asigurându-i că sunt într-un mediu sigur. Trebuie să-i obișnuim să-și regleze emoțiile făcând ceva concret. Îi ajută foarte mult. Se liniștesc pentru că știu că au contribuit cu ceva, că au făcut ceva bun.”
La cine apelăm pentru ajutor
Partea bună este că autoritățile au conștientizat pericolul și au loc tot mai multe campanii și programe naționale pentru a ajuta astfel de persoane.
Începând de la 1 iulie 2023, pachetul de bază de servicii medicale la care au dreptul pacienții asigurați la stat include și un număr de 12 consultații psihologice anuale gratuite.
Dacă până acum recomandarea putea fi făcută doar de medicul de familie sau de psihiatru, lista s-a extins. O vor putea face și medici de alte specialități, precum pneumologii sau cardiologi.
În plus, asigurații pot primi ajutor de specialitate inclusiv la domiciliu, atunci când este cazul.
De asemenea, în anul 2019, a fost lansat primul hub antidepresie din țara noastră, depreHUB, un proiect național prin care românii se pot testa gratuit să vadă dacă suferă de depresie. Există și un număr de telefon (0800 0800 20), unde oamenii pot suna în situații de criză emoțională.
Există programe care îi ajută chiar și pe cei mici.
Ioana Radu, psiholog: „Avem și programul „Din grijă pentru copil”, în care fiecare copil între 0-18 ani din România poate beneficia de 10 ședințe gratuit la psiholog, doar cu recomandare de la consilierul școlar sau medicul de familie.”
Chiar și Comisia Europeană a anunțat, în luna iunie, că va aloca 1,23 miliarde de euro inițiativelor de protejare a sănătății mintale din statele membre ale UE.
Ceea ce trebuie să reținem este că, în această perioadă de criză, trebuie să comunicăm cu cei dragi și cu persoanele din jurul nostru, să rămânem informați, însă, în același timp, să continuăm să ne trăim viața așa cum o făceam și înainte, să nu renunțăm la activitățile care ne aduc plăcere și satisfacție și să ne amintim că putem cere ajutor atunci când simțim că ne confruntăm cu momente critice. De asemenea, potrivit specialiștilor, este important să ne gândim de două ori la un lucru sau la o situație, înainte să-i punem o etichetă, pentru că percepția noastră joacă un rol foarte important.
