În vreme ce lumea așteaptă apariția unui vaccin sigur și eficient împotriva coronavirusului, o echipă de cercetători a venit cu o nouă teorie provocatoare: măștile ar putea ajuta la imunizarea rudimentară a unor oameni împotriva virusului, potrivit The New York Times.
Ideea nedovedită, descrisă într-un comentariu publicat marți de către Jurnalul Medical New England, este inspirată de către conceptul secular al variolizării - expunerea deliberată la un patogen pentru a genera un răspuns imunitar de protecție. Încercată pentru prima dată împotriva variolei, practica riscantă a ajuns să fie folosită mai puțin, însă a făcut loc evoluției vaccinurilor moderne.
Expunerile cu mască nu sunt un substitut pentru un vaccin adevărat. Însă datele de la animalele infectate cu coronavirus, precum și înțelegerea altor boli, sugerează că măștile, prin reducerea numărului de viruși care intră în căile respiratorii ale unei persoane, ar putea reduce șansele purtătorului de a se îmbolnăvi. Iar dacă un număr mic de patogeni se strecoară, cercetătorii argumentează că acest lucru ar putea stimula organismul să producă celule imunitare care pot ține minte virusul și să rămână în preajmă pentru a se lupta din nou cu el.
“Poți avea acest virus dar să fii asimptomatic”, a spus Monica Gandhi, medic de boli infecțioase la Universitatea din California, San Francisco, și unul dintre autorii comentariului.
“Astfel că dacă poți ridica rata de infectări asimptomatice cu mască, poate că asta devine o modalitate de a varioliza populația”, a mai spus ea.
Acest lucru nu înseamnă că oamenii ar trebui să-și pună masca pentru a se inocula intenționat cu virusul. “Nu asta este recomandarea. Nici petrecerile cu variolă”, a spus Gandhi, referindu-se la adunările la care participă cei sănătoși și cei bolnavi.
Teoria nu poate fi direct dovedită fără teste clinice care compară rezultatele oamenilor cu mască în prezența coronavirusului cu cei care nu au mască – un experiment care nu este etic. Și deși experții externi au fost intrigați de teorie, sunt reticenți să o accepte fără mai multe date și o interpretare atentă.
“Pare a fi un salt. Nu avem prea mult pe ce să ne bazăm”, a spus Saskia Poopescu, un epidemiolog din Arizona, care n-a fost implicat în comentariu.
Luată la modul greșit, ideea i-ar putea face pe cei care poartă mască să aibă un fals sentiment de mulțumire, putând fi expuși unui risc mai mare decât înainte. De asemenea, ar putea susține noțiunea incorectă că acoperirea feței este în totalitate fără folos împotriva coronavirusului, având în vedere că purtătorul nu este impenetrabil la infecție.
“Vrem ca oamenii să respecte în continuare toate celalalte strategii de prevenție”, a declarat Popescu. Asta înseamnă a rămâne prevăzător în privința evitării mulțumilor, distanțarea fizică și igiena mâinilor – comportamente care se suprapun prin efectele lor, dar nu pot înlocui una pe cealaltă.
Expunerea la coronavirus cu mască
Teoria variolizării cu coronavirus ține de două presupoziții care sunt dificil de dovedit: că dozele mai mici de virus duc la o boală mai puțin severă, și că infecțiile ușoare sau asimptomatice pot genera protecție pe termen lung împotriva unor crize ulterioare de îmbolnăvire. Deși alți patogeni oferă un precedent pentru ambele concepte, dovada în privința coronavirusului este puțină, pe de o parte din cauză că oamenii de știință au avut oportunitatea de a studia virusul doar câteva luni.
Experimenetele la hamsteri au dat indicii despre o legătură între doză și boală. Anterior, în timpul anului, o echipă de cercetători din China a găsit că hamsterii ținuți în spatele unei bariere făcute din măști chirurgicale au fost mai puțin probabili să se infecteze cu coronavirus. Iar cei care au contractat virusul au devenit mai puțin bolnavi decât alte animale fără măști care să le protejeze.
Câteva observații la oameni par să sprijine, de asemenea, această tendință. În locuri aglomerate unde măștile sunt larg folosite, ratele de infectare par să scadă vertiginos. Și deși acoperirea feței nu poate bloca toate particulele de virus în cazul tuturor, pare că are o legătură cu boală mai puțină. Cercetătorii au descoperit focare în mare parte silențioase, fără simptome, în locuri de la nave de croazieră la fabrici de procesare a alimentelor, toate pline cu mulți oameni mascați.
Datele care leagă dozajul de simptome au fost adunate și pentru alți microbi care atacă căile respiratorii umane, inclusiv virusurile gripale și bacteriile care cauzează tuberculoza.
Însă în ciuda a decenii de cercetare, mecanica transmiterii prin aer rămâne în mare parte “o cutie neagră”, a spus Jyothi Rengarajan, expert în vaccinuri și boli infecțioase la Universitatea Emory, care n-a fost implicat în comentariu.
Aceasta este pe de o parte din cauză că este dificil să stabilești exact doza de infectare necesară pentru a îmbolnăvi pe cineva, a spus doctorul Rengarajan. Chiar dacă cercetătorii stabilesc eventual în privința unei doze medii, rezultatul va varia de la o persoană la alta, având în vedere că factori precum genetica, statusul imunitar al unei persoane și arhitectura pasajelor nazale pot toate influența cât de mult virus poate coloniza un tract respirator.
Iar confirmarea celei de-a doua părți a teoriei variolizării – aceea că măștile permit intrarea unei cantități suficiente de virus să provoace o reacție a sistemului imunitar – ar putea fi mai problematică. Deși câteva studii recente au arătat posibilitatea ca cei cu forme ușoare de Covid-19 să aibă un răspuns imunitar puternic la coronavirus, protecția durabilă nu poate fi dovedită până când nu cercetătorii adună date despre infecții timp de luni sau ani de zile după ce acestea s-au rezolvat.
În mare, teoria “are unele merite”, spune Angela Rasmussen, virolog la Universitatea Columbia, care n-a fost implicat în comentariu. “Dar sunt destul de sceptică”, a adăugat ea.
Este important să ținem minte, spune ea, că vaccinurile sunt în mod inerent mai puțin periculoase decât infecțiile în sine, și de aceea obiceiurile precum variolizarea (uneori numită inoculare) în cele din urmă devin învechite.
Înainte ca vaccinurile să fie descoperite, doctorii se descurcau cu frecarea unor mici bucăți de cruste de variolă sau puroi în pielea oamenilor sănătoși. Infecțiile care urmau erau de obicei mai puțin severe decât cazurile de variolă apărute în mod obișnuit, însă “oamenii cu siguranță au luat variolă și au murit de la variolizare”, a precizat doctorul Rasmussen. Iar variolizarea, spre deosebire de vaccinuri, poate face oamenii contagioși față de alții.
Doctorul Gandhi a recunoscut aceste limitări, notând că teoria nu ar trebui interpretată ca nimic altceva decât o teorie. Însă ea a spus: “De ce să nu creștem posibilitatea de a nu ne îmbolnăvi și să avem niște imunitate în timp ce așteptăm vaccinul?”.
Redactor: Alexandru Costea
