Nuntă cu mireasa conectată la aparatul de respirat! O tânără din Bucureşti care are nevoie urgent de transplant de plămâni a refuzat să renunţe la planurile sale de viaţă. Se numără printre cei cinci mii de români care aşteaptă un simplu „da” spus de familiile celor intraţi în moarte cerebrală. Povestea ei o vedeţi în campania Digi24 „Transplant, misiune posibilă!”.
Adela Croitoru: Toată lumea îmi spunea să nu fac nunta, că o să îmi fie rău. Dar eu mi-am dorit aşa de mult!
Adela Croitoru nu va uita ziua nunţii în care a fost o mireasă fericită, dar ameninţată de moarte. În timp ce dansează, pare gata să cadă din picioare, dar nu emoţiile o sugrumă. Încearcă din răsputeri să respire. Plămânii îi mai dau doar 15 la sută din oxigenul de care are nevoie. A încercat să stea o vreme fără aparatul de respirat, măcar la dansul mirilor şi pentru câteva fotografii de album... Femeia care aşteaptă un transplant de plămâni a plătit scump însă momentele în care a încercat să fie... ca înainte, un om sănătos.
Mireasa care are nevoie urgent de transplant
Adela Croitoru: A venit și ambulanța în seara aceea. Mi s-a făcut rău! De la ora opt seara până la 11 noaptea, apoi o oră am stat cât de cât OK şi apoi la 12 iar mi s-a făcut rău. Am stat mai mult în spatele restaurantului într-o cameră cu cei de la ambulanţă. Eu pe filmările de la nuntă nu sunt... Dar... mi s-a îndeplinit visul... totuşi! Sper să mi se îndeplinească şi visul transplantului!
Transplant, misiune posibilă
Adela a descoperit acum şapte ani că o boală nemiloasă îi usucă plămânii. Fără aparatul cu oxigen nu poate face un pas. De un an, boala s-a agravat şi nu prea mai poate nici să iasă din casă.
Adela Croitoru: Sunt pe lista de transplant din februarie, anul acesta și aștept, aștept să sune telefonul în fiecare zi. De multe ori sună un număr pe care nu-l cunosc și soțul îmi spune că raspunde, că poate e pentru transplant. Este foarte, foarte greu sa fii bolnav în țara asta, este dificil.
De când trebuie să stea legată cu cabluri la aparatul cu oxigen, viaţa Adelei s-a transformat în prizonierat.
Adela Croitoru: Ies afară o dată pe săptămână și dacă merg doar cu oxigen portabil. Totul este limitat. Nu mai fac nimic din ceea ce făceam. Nu mai spun să merg în vacanță. Dacă aș ieși pe lângă bloc sau până la spital aș fi fericită că ies din casă.
Obosește după câţiva paşi pentru că nu mai are aer şi nu poate nici să doarmă fără furtunul care o ajută să respire. Dar nici nu poate să ţină aparatul în dormitor, pentru că este zgomotos şi încălzeşte camera. De aceea a găurit un perete şi a făcut o improvizaţie.
Adela Croitoru: Ăsta e firul, asta e gaura, pe aici bag canula în aleveolă și îl conectez, pentru că e greu să stau cu el aici. Cu boala asta nimic nu e usor, iar așteptarea mă omoară.
Boala îi macină Adelei trupul, dar nu poate să îi roadă speranţa şi sufletul bun.
Adela Croitoru: Să devin sănătoasă şi după, chiar îmi doresc să ajut persoanele care sunt în situaţia mea... să fac voluntariat, nu ştiu... chiar m-am ataşat foarte mult de persoanele astea!
Apel pentru viață
Pentru cei peste cinci mii de români care au nevoie de transplant, aşteptarea este chinuitoare. Şi poate fi letală. De aceea, rudele celor care au neşansa să ajungă în moarte cerebrală, primesc o rugăminte... cât o viaţă!
Adela Croitoru: Avem nevoie de un organ și pur și simplu le cerem pe această cale să conștientizeze că pe lumea cealaltă n-o să aibă ce să facă cu ele.