Drama unei paciente COVID care și-a pierdut soțul: „A venit mai bine decât mine, fără febră. Parcă a explodat virusul în el”
Pe măsură ce numărul zilnic de cazuri de COVID-19 crește, medicii încep să se gândească la momentul în care toate locurile în spitale vor fi ocupate, iar ei vor fi nevoiti să aleagă cine trăiește și cine moare. Urmăriți un reportaj Pacient în România realizat în Gorj, județul unde a fost confirmat primul caz de coronavirus din România.
Medic: Nu am absolut niciun loc, chiar nu am unde. Am 144 de pacienți.
Medic: Cel mai sumbru scenariu... impunerea necesității noastre de a alege între pacienții pe care trebuie să-i salvăm.
Lupta pentru paturile din ATI a început și în Gorj. Este județul în care a fost confirmat primul caz de coronavirus, deși la început era județul cu cele mai puține cazuri.
Pe poarta Spitalului din Târgu Cărbunești intră ambulanțele în continuu. Este singura unitate din județ transformată în spital COVID. Și în Gorj, ca în alte zone din țară, transmiterea virusului este comunitară.
Elena Vâlceanu- asistentă: În acest moment secția de terapie intensivă e plină, nu mai sunt paturi, încercăm să mai facem câte un loc, să dăm pacienții care sunt în stare mai bună pe secție, să primim pe cine vine mai grav.
În Gorj sunt doar două spitale care au terapie intensivă, cel de la Târgu Cărbunești și Spitalul Județean Târgu Jiu. Adică 20 de paturi de terapie intensivă. Sunt insuficiente, iar medicii nu mai știu cum să salveze pacienții care au nevoie de oxigen.
Discuție medic Târgu Cărbunești - medic Târgu Jiu:
-Nu am absolut niciun loc.
-Ne tot spun să punem paturi, dar ce să facem cu patul? Că n-am ventilatoare, n-am nici mășți de CPAP. Eu nu mai am ventilatoare în secţie. Un singur ventilator mai am în secție.
-Vai de mine!
-E un dezastru. Nci nu se răcește patul. Apucă fetele să schimbe lenjeria și ne pândește medicala: ți-l iau pe ăsta, dar îți aduc la schimb unul mai grav.
La terapie intensivă, pacienții se luptă să respire, iar medicii încearcă să-i rotească la cele 6 ventilatoare pe care le au, în funcție de cum li se agravează starea de sănătate. Alții așteaptă să se elibereze un pat și nu se știe dacă vor rezista.
Pacient: La acest aparat mă simt bine, că pot sa respir.
Asistentă: Domnul a venit aseară de la Turnu Severin, prin transfer, și a venit cu o stare destul de gravă. Trebuie să-l punem câte o oră, cum tolerează, ca mai tot timpul să-i ținem o saturație...
Vîlceanu Elena – asistentă: Vin pacienți în stare mai gravă și starea de agravare... din cinci în cinci minute poate să devină mai gravă. Au decedat și pacienți la noi, am avut în jur de 10 decese. Trebuie să continuăm și să rezistăm ca să salvăm viețile omenești.
Ovidiu este unul dintre puținii pacienții de la terapie intensivă care poate să vorbească. Este proprietarul unui magazin și crede că acolo s-au infectat atât el, cât și soția.
Ovidiu, pacient: Oboseam repede, soția a fost mai bine, ea nu a avut decât lipsă de miros și un pic de temperatură. Se poate ajunge în stare foarte gravă în timp de 5 minute, un atac de panică imediat te duce în stare foarte gravă.
Asistentă: Majoritatea sunt gravi, nu sunt intubați pentru că intubația e ultima soluție la care se recurge, încercăm să-i ținem pe această mască care să-i ajute să respire și dacă chiar nu se poate, într-o ultimă instanță, se vor intuba.
Pacienții care încă nu sunt intubați suportă foarte greu masca de oxigen. Unii dintre ei refuză să mănânce zile întregi, ceea ce îngreunează efortul medicilor de a-i salva.
Mariana Văduva, șef secție ATI: Consumul psihic e destul de mare și pentru ei, nu e simplu să stai în terapie intensivă atât de mult timp, în condițiile în care fiecare dintre ei e conștient că se poate muri. Sunt familii întregi, sunt cumva separați, cei care sunt pe alte secții sunt foarte stresați și încearcă să afle date despre ruda care e le noi, ne sună plângând.
Speriați nu sunt sunt doar pacienții, ci și medicii. Cea mai mare frică a lor este că nu vor avea unde să trateze bolnavii.
Mariana Văduva, șef secție ATI: Încă de la începutul acestei crize mi-a fost teamă că o să ajung în situația în care eu, ca om, să fiu nevoită să aleg pe cine să salvez și pe cine să las să moară, iar lucrul ăsta e traumatizant pentru un om. Nu știu pe ce criterii să aleg lucrurile astea, nu pot eu să aleg cui să dau o șansă și cui să scurtez viața. Nu suntem departe de momentul acesta și pe zi ce trece ne apropiem mai mult de acest scenariu.
Ieșim de la terapie intensivă și mergem în celelalte secții. Și aici, frica de moarte e la fel de apăsătoare. Elena Parpală are 68 de ani și suferă de o boală necruțătoare. În timp ce primea tratament în alt spital, a făcut greșeala să bea apă cu paharul altei paciente care era deja infectată.
Pacientă: Mi-au făcut testul și mi-au depistat că am virusul. Vă dați seama că am țipat și am căzut! Și acolo doctori buni, i-a fost milă de mine doctoriței. Am crezut că mor, auzisem că cei cu imunitatea scăzută, cum sunt eu, au probleme.
Tatiana Neamţu - şef secţie Cardiologie: Nu a mâncat și comunicarea a fost foarte slabă, dar acum e bine. Nici psihic nu a fost bine, credea că va pierde lupta. Spunea că nu mai scapă. Că de cancer încearcă, dar de corona nu scapă.
Într-un alt salon, o pacientă își plânge soțul. Toată familia a cunoscut agresivitatea virusului.
Pacientă: Nora, băiatul, eu și soțul. Soțul a decedat pe 1... va fi greu să mă obișnuiesc. Nu credeam că virusul poate să îmi facă așa ceva! Nora și băiatul sunt acasă, doar eu am rămas în spital. Soțul a venit mai bine decât mine, fără febră. Nu știu ce s-a întâmplat, parcă a explodat virusul în el după câteva zile de spitalizare. A fost un om care nu a fost în spital decât o singură dată în viața lui.
Medicii și asistentele sunt la capătul puterilor și fac tot posibilul ca turele în secții, unde stau îmbrăcați în echipamente de protecție, să fie cât mai scurte. Vorbesc în permanență prin stații, ca să știe în fiecare moment care este situația pacienților.
Tatiana Neamţu - şef secţie Cardiologie: Se simte oboseală mare, dar trebuie să rezistăm. Nu are cine să vină, dacă noi cedăm nu are cine să vină. Nu ne-am așteptat la un asemenea val de pacienți. Nu se compară cu prima perioadă. Am avut zi cu 36 internări în spital.
Ca să reziste presiunii și fricii că nu-și vor mai putea salva pacienții, medicii au bătătorit calea spre singurul loc în care găsesc liniște: biserica din curtea spitalului.
Constatin Târziu, managerul Spitalului Târgu Cărbuneşti: Biserica în momentul de față ne ajută foarte mult. Sunt 10-15, 20 din personal care mergem la biserică. E bine și pentru noi, ca să putem rezista de azi pe mâine, că ne-a prins oboseala.
La spitalul din Târgu Cărbunești au fost tratați până acum peste 500 de bolnavi COVID. Înainte de pandemie, aici nu exista nici măcar secție de boli infecțioase. Ca să poată trata pacienți infectați cu noul coronavirus, medicii s-au consultat cu infecționiști din alte județe și au făcut protocoale pentru tratament. Acum cer ajutor și din partea populației.
Mariana Văduva - şef secţie ATI: Nu știu unde o să ajungem, o să-i găsim căzuți pe stradă.... ambulanțe în mod constant, vine una, pleacă alta....
Editor web: Monica Bonea
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
