COVID-19, o necunoscută după un an. Cum tratează medicii de la Colentina „cea mai parșivă boală”
COVID-19 este cea mai parșivă boală, spune un medic. A avut cazuri în care starea unui pacient a trecut de la stadiul „stabil” la „foarte grav” în doar câteva ore. Și acum, după aproape un an de la începutul pandemiei, în spitale încă se fac experimente pentru a vedea ce medicamente dau cele mai bune rezultate. La „Pacient în România” vă prezentăm situația din Spitalul Colentina din Capitală.
„Nu mă simt bine, că sunt foarte, foarte slăbită, dar fericită, da! Fericită că am trecut prin asta, că am reușit să trec”, spune pacienta, dintr-un cărucior cu rotile, gata de externare.
După 13 zile de tratament la Spitalul Colentina, această pacientă pleacă acasă învingătoare. E în continuare slăbită, dar se bucură că a învins boala, deși au fost momente în care credea că virusul e mai puternic decât ea.
- Foarte, foarte slăbită sunt, am fost într-o stare moderată, așa, 65 la sută afectare pulmonară, dar face ravagii în corp, mărturisește pacienta.
- V-a speriat boala asta?
- Da! Trebuie să ne sperie.
- Ce simptome ați avut prima dată?
- Tuse, dureri de gât, dureri mari de cap, de oase și m-am înfundat, n-am putut nici să inspir, nici să expir. Simți că-ți dai plămânii pe gură. Dar cu Dumnezeu și cu oamenii ăștia (personalul medical - n.r.)...
Asistentă: E frumos să vezi că-ți pleacă pacienții fericiți
Vindecarea pacienților este resimțită ca o victorie și de cadrele medicale.
„Cel mai frumos e când zic la revedere și sănătate! E frumos! De exemplu, acum am condus un pacient jos și se vede pe fața lui că e fericit. E frumos când îl vezi că pleacă fericit de aici și-ți mulțumește și știi că ai luptat și n-ai luptat degeaba!”, spune asistenta-șefă, cu vocea gâtuită de emoție. Ochii abia i se zăresc pe sub ochelarii de protecție, care i s-au aburit, dar foarte probabil, au lacrimi.
Astfel de momente mai atenuează din durerea pierderii pacienților cu forme grave ale bolii. Luptă să-i salveze până în ultimul moment, cu speranța că tratamentul va da rezultate.
„Merg în ATI și acolo se pierd, noi facem tot posibilul să-i ținem aici cât putem de mult și de multe ori reușim. Ne amintim câteodată, am mai avut un pacient așa și săracu'... Mmm, se adună”, măturisește asistenta.
Medic: Această doamnă nu mai are pe unde să respire, e o minune că este în viață
Medicii încă nu știu totul despre boală, ca să o poată trata cu succes în cazul tuturor pacienților. Știu însă clar că virusul e extrem de agresiv, așa că zilnic încearcă să-și de seama ce tratament funcționează mai bine.
„Eu îi spun cea mai parșivă boală pe care o cunosc. N-am mai văzut niciodată așa ceva. Degradarea funcției respiratorii se întâmplă extrem de repede. Dimineață vine aproape normal, la prânz are insuficiență respiratorie moderată și seara este aproape cu necesitate de a fi intubat. De exemplu, această doamnă așa a ajuns, acesta este plămânul cum era când a ajuns la noi și practic, tot ce se vede alb în zonele astea negre e ceva ce nu ar trebui să fie aici, adică e pneumonie. Asta era undeva în octombrie și asta este pe 17 noiembrie. Practic, ea nu mai are pe unde să respire. E o minune că este în viață”, explică medicul Marius Ioan Balea, arătând niște radiografii.
Medic: Nu știm exact cât anticoagulant trebuie să dăm, lucrurile nu sunt clare
„Acuma nu știm exact cât anticoagulant trebuie să dăm, dacă ajunge profilactic, dacă trebuie în doză anticoagulantă, nici măcar nu știm dacă într-adevăr salvează! Noi am văzut tromboze și ne închipuim că anticoagulantul salvează, dar sunt pacienți care au făcut tromboze și microtromboze sub anticoagulant, deci lucrurile nu sunt clare”, spune Cristian Băicuș, medic.
Spitalul Colentina este spital suport COVID, asta înseamnă că aici ajung pacienții care au și alte boli, dar și infecția cu noul coronavirus. Sunt 305 paturi pentru bolnavii cu forme mai ușoare și 29 de paturi la terapie intensivă. Spitalul este plin mereu, iar mulți pacienți sunt puși pe liste de așteptare.
„Telefoanele sună continuu, sunt pacienți care au nevoie de ajutorul nostru, sunt o grămadă de pacienți în triajele altor spitale, sunt foarte mulți care așteaptă un loc în spital”, spune asistenta-șefă.
„Dacă stăteam după ei, pacienta era moartă demult!”
„Pot să iau un pacient care devine de terapie intensivă și să n-ai unde să-l pui. Mie personal mi s-a întâmplat cu doi pacienți. Era plin la terapie intensivă. N-am știut ce să fac, am sunat la acel CNCCI, la primul pacient m-au sunat, cred, după 24 de ore să mă întrebe ce mai face. Până la urmă s-a eliberat un loc. Din nefericire, de multe ori în ATI se eliberează locuri prin deces. Și era deja în ATI, dacă stăteam după ei era moartă la mine pe secție demult pacienta aceea! La al doilea nu m-au mai sunat niciodată. A stat pe secție până am găsit până la urmă un loc”, povestește doctorul Cristian Băicuș.
„La noi sunt secții care sunt complet pline, sunt secții la care mai avem câteva locuri goale, libere. Secțiile ATI ale noastre, când ne apare un loc liber, este o minune”, spune Victor Cauni, directorul medical de la Spitalul Colentina.
„Eu mă simt ca un robot”
Ca în toate spitalele, și la Colentina nu sunt suficienți medici, asistente și infirmiere care să se ocupe de pacienți.
„Avem nevoie de mult personal, noi lucrăm cu două infirmiere pe tură, săracele sunt terminate, 24 de pacienți pe două secții, medicală și pneumologie. Asistente sunt patru”, explică asistenta-șefă. „Ne descurcăm, dar asta e, luptăm și sper să ieșim învingători”, adaugă ea.
„Nu ne uităm la ceas, pur și simplu, n-avem o oră de intrat, o oră de ieșit, intrăm și cât e nevoie atâta stăm. Ne prioritizăm cazurile, cazurile grave au prioritate, cei mai puțin gravi... și asta facem, încercăm să mulțumim pe toată lumea”, explică asistenta.
„Eu mă simt ca un robot, nu pot să vă zic, suntem obosiți, suntem stresați, suntem... Dar asta e, trebuie să luptăm”, adaugă ea.
Tehnologia în ajutorul medicilor
Ca să suplinească lipsa de personal și să aibă grijă cât mai bine de pacienți, cadrele medicale au apelat la tehnologie. Sunt câteva secții unde, în fiecare salon, sunt camere de supraveghere, iar medicii văd parametrii vitali ai bolnavului dintr-un centru de comandă.
„Camera de comandă practic am inventat-o acuma, în COVID, pentru că era ideea de a expune personalul cât mai puțin riscului de infectare, pe de o parte, și pe de altă parte, de a avea pacienții o monitorizare cât mai bună. Am montat camere pe ventilatoare ca să vedem în permanență ce se întâmplă cu parametrii de ventilație, doar că de când am reușit să mai primim patru ventilatoare nu avem cum să le monitorizăm pe toate, pentru că nu avem câte camere ar trebui”, explică dr. Marius Ioan Balea.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
