Pacient în România | Bolnavii ascunși ai României
Boala ținută secret înainte de anii 90 încă mai face victime în România. În primele 6 luni ale acestui an, 68 de pacienți infectați cu HIV au decedat și au fost confirmate 257 de cazuri noi. Avem peste 15 mii de pacienți care suferă de această boală și care nu primesc tratamentul necesar. Ei sunt oamenii care trăiesc cu teama că oricând viața lor se poate opri, pentru că nu au medicamentele necesare la timp. Și tragedia nu se oprește aici. Sunt nevoiți să își ascundă boala, pentru a nu fi judecați și discriminați.
Pacient cu HIV: Efectiv am simțit că mi se înmoaie picioarele , am simțit că s-a terminat pentru mine totul , nu știam absolut nimic de cum e să trăiești cu un astfel de virus și aveam impresia că vine momentul în care voi muri și mă așteptam de la o zi la alta să vină acea clipă și e clar, te sperii, nu te simți deloc confortabil în primul rând și în al doilea rând te gândești cui pot să spun, pentru că dacă spun cuiva sigur voi fi dat la o parte, fie voi rămâne singur, fie voi fi discriminat. Şi din păcate lucrul ăsta ni se întâmplă în spitale în ziua de astăzi în 2018.
Ionut, pacient cu HIV: Am fost depistat în anul 1992. Aveam vârsta de 3 ani când am fost depistat.
HIV, SIDA încă trezesc în oameni reacţii plantate cu 30 de ani în urmă când aflam dupa Revoluţie că SIDA e cel mai mare pericol care ne paşte pe toţi şi se feresc şi se întâmplă niște drame la nivel personal. Sunt oameni daţi afară de la job, au fost copii care au avut probleme la şcoală pe parcursul educaţional şi lucrurile astea i-au marcat atât de puternic încât mare parte din ei aleg să nu spună
Sunt pacienţii ascunşi ai României. Puţini sunt cei care ies în faţă şi vorbesc despre problema lor. De asta e foarte, foarte greu să apărăm şi să le reperez interesele în momentul în care autorităţile nu îşi fac treaba.
În afara modului în care sunt judecați pacienții cu HIV sau SIDA, statul le mai dă o palmă. Nu le asigură tratamentul, iar frica de moarte este prezentă aproape zilnic.
Pacient: Erau puține pastile pe stoc și au trebuit să le împartă la fiecare să ajungă la toți, da, dacă atunci am fost supărat sau am țipat la cadrele medicale că am nevoie de medicamente, speriat că mi se va înrăutăţi starea de sănătate, pe de o parte înțeleg că fiecare trebuie să beneficieze de medicamente și nu putea să îmi dea doar mie pentru o lună întreagă și altcineva să întrerupă medicația. În ultima perioadă în țară sunt probleme mari cu aceste medicamente și ajungi la spital să ți se dea medicația pentru 5 zile, pentru 10 zile , în cazul fericit 15 zile.
Ionuț, pacient cu HIV: În ultima vreme s-a cam întâmplat des, ţinând cont că problema asta e cam de la începutul primăverii. Există un risc dacă facem întrerupere de tratament, afectează în primul rând imunitatea şi virusul creşte în cazul în care noi nu luăm aceste medicamente.
Pacient: Am trăit și din păcate trăiesc pentru că nu știu niciodată când mă duc la spital dacă nu îmi va da acea veste că nu sunt fonduri, că Ministerul nu a trimis banii către spitale, că procesul de achiziție este foarte greoi sau foarte complicat și nu se poate achiziționa medicamentele în timp util.
Iulian Petre, preşedinte UNOPA: Se ajută pacienţii între ei şi ne ocupăm cu această intermediere a ajutorului reciproc. Pacienţii se împrumută unii de la alţii şi reuşesc de multe ori aşa să treacă peste sincope de o săptămână, două.
Alina Dumitriu, preşedinte Sens Pozitiv: Acum speranţa de viaţă e de 86 ani la femeie, 81 la bărbat. Speranţa de viaţă e mai lungă decât la populaţia generală pentru că populaţia generală nu merge să îşi facă analizele. Nu mai transmit pe cale sexuală dacă îşi iau tratamentul cum trebuie, nu mai transmit fătului. Practic, e o viaţă destul de firească, dacă îşi fac analizele la timp şi dacă îşi iau tratamentul la timp.
Iulian Petre, preşedinte UNOPA: E crimă aproape cu premeditare. Deci, să ştii că oamenii ăia depind de medicamente şi ca stat să nu faci tot ce ţine de tine ca accesul la tratament să fie continuu, neîntrerupt şi să nu pui atâtea bariere, să nu faci atâta birocraţie e ceva strigător la cer. Pacienţii sunt disperaţi. Practic, dacă tratamentul nu este, nimic nu este. Jobul se duce, familia intră în criză şi practic poate să- şi afecteze starea de sănătate, doar din cauza acestui stres continuu.
Oana Grigore, purtător de cuvânt, ministerul Sănătăţii: Din informaţiile pe are le avem noi de la unităţile sanitare, niciun pacient care are HIV, SIDA, nu a avut întrerupere de tratament. Pe de altă parte ministerul Sănătăţii a cerut Agenţiei Nationale de Programe să facă o evaluare a acestui program şi să analizeze mult mai bine situaţia pacienţilor cu HIV/SIDA pentru că în spaţiul public au apărut o serie de informaţii cu aceste întârzieri sau întreruperi de tratament, iar coordonatorii de programe pe noi ne asigură că nu există niciun fel de probleme în asigurarea tratamentului.
Iulian Petre, preşedinte UNOPA: Până în 2007 am avut o strategie naţională împotriva infecţiei cu HIV. De atunci, toată societatea civilă şi chiar şi instituţii ne- am străduit şi am încercat să convingem ministerul să adopte o strategie. Nu am reuşit cu toţi miniştrii care au fost. E un instrument care ne poate ajuta să vedem ce facem bine, ce nu facem bine.
Oana Grigore, reprezentant ministrul Sănătății: Avem un plan startegic naţional, încă din 2017 a fost elaborat. În cel mai scurt timp proiectul de hotărâre de guvern va fi pe masa guvernului pentru aprobare.
Alina Dumitriu, preşedinte Sens Pozitiv: Până în 2020, scopul ONU e ca 90% din populaţia globului să fie testată, 90% din cei diagnosticaţi să fie pe tratament şi 90% dintre cei care iau tratament să aibă încărcătura virala nedectabilă pe aparatura din spitale. Asta însemnă că nu am mai avea transmiteri. Asta înseamnă servicii de prevenire şi îngijire ok, ceea ce în România şi în alte ţări din sud-estul Europei e imposibil.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
