Medicul care dăruiește viață
Pe listele de aşteptare pentru un transplant se află, în permanenţă, aproape 5.000 de români. Viaţa lor depinde de puţinele spitale şi echipe care sunt pregătite să facă astfel de operaţii, dar şi de donatori. Prelevarea de organe este partea cea mai dificilă a transplantului. Medicul orădean Carmen Pantiş este unul dintre cei care ştiu ce înseamnă să stai faţă în faţă cu oamenii care şi-au pierdut rude şi să-i convingi să le dea o şansă altora.
Carmen Pantiș conduce de 10 ani centrul de prelevare de organe din Spitalul Judeţean din Oradea. Este cea care le dă oamenilor vestea că au pierdut pe cineva drag. Şi tot ea îi convinge că din durerea lor poate izvorî binele, se pot salva alte vieţi.
Carmen Pantiș, medic primar: Organele odată recoltate trebuie să ajungă cât mai repede în trupul pacienților care au nevoie de ele pentru a putea trăi. Acel concept că există viață după moarte realmente se întâmplă la Oradea și nu o dată.
În cifre, munca echipei coordonate de Carmen Pantiş, din 2008 şi până acum, sună sec: 200 de donatori, peste 550 de oameni care a primit organe noi.
Carmen Pantiș: Avem un procent îngrijorător de refuzuri, cel puțin anul trecut am avut din 54 de morți cerebrale, am avut 16 refuzuri de donare, ceea ne-a durut foarte mult.
George Palas, medic rezident: Ei ar trebui să se pună tot timpul de cealaltă parte a baricadei, pentru că dacă li s-ar întâmpla lor, ce ar face?
Primul pacient al centrului de prelevare din Oradea a fost un adolescent de 15 ani. 10 ani mai târziu, tot de acolo a plecat şi inima pentru primul transplant al acestui an. O operaţie poate să dureze până la 12 ore iar medicii nu ştiu la cine vor ajunge organele. Din când în când, au şansa să îi cunoască pe unii dintre cei cărora le-au salvat şi le-au schimbat viaţa.
Carmen Pantiș, medic primar: A fost o satisfacție care nu poate să fie cuantificată în nimic material. Această satisfacție, să zic, de ordin sufletesc, în respectul și recunoștința unor oameni pe care nu i-am văzut în viața mea. Chiar unii dintre ei știau că "am primit ficat de la Oradea" sau "am primit rinichi de la Oradea" sau "eu văd cu o cornee venită din Oradea".
George Palas, medic rezident: Încercăm să ascundem faptul că ne marchează, încercăm să păstrăm o imagine de duri, dar nu este așa. Vedem în fiecare pacient un...poate să fie o rudă de-a noastră, mai ales când vin aparținătorii, este ora de vizită, atunci este cel mai dureros.
În 2018 la Oradea au existat până acum cinci donatori și doar două refuzuri, din cei șapte pacienți aflați în moarte cerebrală.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
