Psihiatrul Gabriel Diaconu a făcut o radiografie la Digi24 asupra modului în care, după șase luni de pandemie, oamenii au ajuns la un pas de zâzanie socială, întreținută de măsuri pe care le descrie ca fiind aplicate ineficient, inegal și inconstant. El explică fenomenul de oboseală psihologică, care duce la o conformare scăzută în privința respectării regulilor, cu tendința unei părți a societății de a nu mai dori să perceapă disconfortul. Avem nevoie de unitate, pentru a nu ajunge să trăim într-o Românie goală de conținut medical, spune psihiatrul.
"În ceea ce privește purtatul măștii, ar trebui să schimbăm retorica în privința utilității măștii versus obligativitatea măștii. Obligativitatea nu o să o poți implementa decât cu biciul, ceea ce va polariza și mai mult conversația. Poate că o atitudine orizontală prin care să vii în întâmpinarea oamenilor sau să creezi un alt mijloc de a facilita purtatul măștii ar putea avea mai mult succes.
Unul din motivele pentru care unii oameni nu poartă mască, dincolo de retorica din rețelele sociale, este că sunt perisabile. Oamenii nu vor să investească în măști. Apoi, de multe ori intervine efectul de turmă, oamenii se simt jenați să o poarte când majoritatea nu o poartă. Când majoritatea va purta mască, și cei care nu sunt credincioși sanitar vor începe să se conformeze. Conformismul social ține psihologia maselor, acum conformismul social are de-a face cu starea de negare psihică cum că o catastrofă se întâmplă.
Este un corolar al oboselii psihologice după șase luni. Dacă în martie - aprilie, oamenii se conformau, acum se adună în jurul unei idei îndărătnice care, paradoxal, îi menține în echilibru psihic. Oamenii nu vor să procese disconfortul.
Prevenția în România este în continuare o Cenușăreasă. Cine caută să argumenteze lucid în favoarea prevenției ajunge să fie luat cu pietre de oamenii din jur. Suntem o societate destul de primitivă din păcate.
Avem fluctuații ale transmiterii virusului în comunitate, pentru că măsurile de reducere a răspândirii virusului sunt aplicate ineficient, inegal și inconstant. În fapt, boala nu a dispărut niciodată, nici contaminarea contacților.
Majoritatea celor încă sănătoși sunt cei care au purtat mască, s-au spălat pe mâini, și-au organizat viața astfel încât să prevină contactul și contaminarea. Cei bolnavi, mulți au fost victima nebănuită a unui sfidător. Să creezi zâzanie socială nu e greu și astfel ajungem să ne certăm în octombrie, în timp ce autoritățile arunca mâța moartă în gradina socială, în condițiile în care, tot ce am avut de la guvernanți au fost o campanie televizată, spoturi, dar nu a mers nimeni în comunitate. Discordia a creat doar capital de imagine pentru unii oameni.
Avem nevoie de unitate, mai avem foarte puține paturi la terapie intensivă, personalul medical spune de două luni că nu o mai poate duce mult așa. Hemoragia și cârpeala sanitară sunt prologul unui moment în care nimeni nu va mai putea face nimic. Din acel moment, ceea ce este primar e că vor fi niște oameni care, fără să fi dorit asta, ne vom trezi într-o Românie goală de conținut medical. Îmi doresc ca oamenii să nu simtă pe pielea lor chestiunea asta", a explicat la Digi24 psihiatrul Gabriel Diaconu.
De altfel, într-o postare pe pagina sa de Facebook, Diaconu atrage atenția că se poate ajunge în situația în care s-ar putea să fie prea târziu atunci când te sperie ceea ce vezi: Fizionomia unui dezastru sanitar nu vădește nimic special. Până nu te apropii de el. Dar, când începi să te sperii de ceea ce vezi, e deja prea târziu. Deocamdată observi o ultimă încrâncenare a comunității medicale. Îți explică doctorii, pentru a țâșpea mia oară, că lucrurile au scăpat de sub control. Bine, să fi scăpat de sub control presupune că au fost. Sub control. Și au fost, pentru două luni, în primăvara lui 2020. După care n-a mai fost atâta control, ce atâta control. După care lucrurile au devenit incontrolabile. Dar încă nu sfâșietoare. Zilele acestea se naște începutul sfâșierii".
Editor : Georgiana Marina