Există cu adevărat un colesterol „bun” și un colesterol „rău”?

Potrivit unui studiu danez, persoanele care au o valoare foarte mare a așa-zisului „colesterol bun” au un risc de deces cu 65 la sută mai mare decât persoanele care au o valoare normală a acestui colesterol. Asta înseamnă că „eroicul” colesterol bun trece brusc în tabăra „răufăcătorilor”? De fapt, întrebarea care se pune este dacă există cu adevărat un colesterol „bun”.

James Brown, conferențiar în științe biomedicale la Universitatea Aston, încearcă să deslușească răspunsul la această întrebare.

Auzim mereu vorbindu-se de colesterol. Studiile științifice raportează frecvent că această moleculă, dar și medicamentele care o controlează, cum sunt statinele, sunt implicate în multe boli: dincolo de cele cardiace, ar putea contribui la boala Alzheimer, dar și la dezvoltarea unor cancere. Cu toate acestea, colesterolul este esențial vieții și este prezent în tot corpul.

Este o substanță grasă, produsă de ficat, pe care o găsim și în multe alimente, cum ar fi înghețata sau grăsimile animale.

Colesterolul nu poate circula singur în sânge, pentru că nu se dizolvă în plasma sanguină (alcătuită în mare parte din apă). Pentru a se deplasa în sânge, el se „lipește” de proteine și formează lipoproteine. 

Sunt două tipuri principale de lipoproteine care coexistă: lipoproteine cu densitate mică (LDL, prescurtare din englezescul Low-Density Lipoproteins) și cele cu densitate mare (HDL din englezescul High-Density Lipoproteins).

Lipoproteinele LDL sunt cele pe care le considerăm „colesterol rău”, pentru că ele permit răspândirea colesterolului în organele corpului. Dimpotrivă, cele HDL sunt considerate „colesterol bun”, pentru că ele fac calea inversă, adică ele transportă colesterolul către ficat, acolo unde în final este distrus. 

Răspândirea colesterolului în sânge poate duce la formarea unor acumulări de materii grase pe pereții arterelor, ceea ce crește riscul de accident vascular cerebral și de stop cardiac. Acest risc este deosebit de mare la persoanele care au un raport LDL/HDL ridicat.

Prin urmare, dacă luăm în considerare, strict matematic, acest raport, se poate presupune că o concentrație mare de HDL ar reduce aceste riscuri. Însă noile dovezi științifice sugerează că lucrurile nu sunt chiar atât de simple în realitate. 

Rezultate surprinzătoare

Studiul danez, publicat anul trecut, a fost făcut pe 116.000 persoane. La începutul experimentului, a fost prelevată o probă de sânge, pentru a vedea valoarea inițială a colesterolului. Apoi persoanele respective au fost monitorizate timp de mai mulți ani, chiar 23 de ani în cazul unora.

În acest timp, peste 10.000 dintre participanții la studiu au decedat. După ce au fost făcute noi analize, cercetătorii au descoperit ceva foarte interesant.

Graficul raportului între nivelul de HDL și mortalitate avea formă de „U”. Asta înseamnă că persoanele cu un nivel fie extrem de ridicat, fie extrem de scăzut de HDL au un risc de mortalitate mai mare. 

Altă descoperire a fost aceea că lucrurile nu stau la fel la bărbați și la femei. Cantitatea ideală de HDL la bărbați ar trebui să fie cu circa 25 la sută mai mică decât la femei.

Există și un factor genetic?

Niciun studiu nu este perfect, iar studiul danez, chiar dacă se bazează pe un eșantion generos, nu are ca punct de pornire decât o probă de sânge, luată la momentul inițierii experimentului. În plus, nu a luat în calcul decât o categorie limitată de populație (persoane de tip caucazian, descendenți ai danezilor). Alți cercetători obiectează că foarte puțini oameni au, totuși, o valoare foarte mare a HDL-ului: în acest studiu, au fost numai 216 bărbați și 218 femei din cei 116.000 de participanți. 

În schimb, studiul oferă ocazia de a reconsidera ceea ce știm cu adevărat în legătură cu HDL-ul. Numeroase informații arată o relație între concentrația de HDL și riscurile cardiace, dar această relație nu este de cauzalitate. Într-adevăr, dacă am spori nivelul de HDL, prin intermediul medicamentelor, nu ar însemna că diminuăm riscurile de boli cardiace sau moartea prematură. 

Este posibil ca o mutație genetică să fie cauza valorilor extreme ale HDL, ceea ce ar explica numărul relativ scăzut al persoanelor care au un HDL mare.  Ca cea mai mare parte a proteinelor, moleculele HDL au diverse forme și este de luat în seamă posibilitatea ca unul dintre aceste subtipuri de proteine să fie cheia pentru a preveni riscurile cardiace, dar vor trebui făcute alte cercetări pentru a confirma sau infirma acestă ipoteză.

Medicii ar trebui să fie alertați, totuși, în legătură cu acest studiu și să țină atent sub observație pacienții lor care au concentrații prea mari de HDL.

Însă cea mai mare parte dintre oameni au probabil niveluri de HDL în limite ce nu ar trebui să stârnească îngrijorare și de aceea este bine să considerăm în continuare că așa-zisul „colesterol bun” este benefic pentru inimă, conchide autorul articolului apărut în publicația „The Conversation”. 

Trebuie știut, de asemenea, că nivelul colesterolului variază în funcție de vârstă, sex și greutate. Pe măsură ce trece timpul, organismul uman are tendința să producă mai mult colesterol, de aceea fiecare adult ar trebui să-și verifice regulat colesterolul.

Și indiferent ce mai descoperă știința cea mai sigură metodă pentru a ne feri de riscuri este o dietă echilibrată.

Valorile HDL

• Nivel optim - mai mare de 60 mg/dL      
• Sub 40 mg/dL -riscant pentru bărbați
• Sub 50 mg/dL - riscant pentru femei

Valorile normale ale colesterolului LDL (potrivit medlife.ro) :

• Sub 130mg/dL pentru majoritatea persoanelor
• Sub 100 dacă prezentași risc de a dezvolta o boală de inimă
• Sub 70 dacă riscul de a dezvolta o boală de inimă este foarte ridicat.

Valori colesterol total:

• sub 200 mg/dL - rezultat optim
• 200-239: destul de mare
• Peste 240: mare

Înainte cu 12 ore de a merge la un test de sânge pentru a stabili valorile colesterolului, este de preferat să nu mâncați și să nu beți nimic (cu excepția apei). În acest fel va asigurați că veți afla cele mai precise rezultate. De asemenea, după o cină copioasă cu două feluri și desert, nivelul LDL-ului poate crește foarte mult.