Măsurători făcute cu rigla sau din ochi pe micii pacienţi. Înjurături şi sute de jigniri către părinţii lor. Toate pentru ca ei să facă rost de bani cât mai rapid şi să plătească operaţiile pe care voia să le facă medicul Gheorghe Burnei la Spitalul Marie Curie din Bucureşti. Gabriela l-a cunoscut. S-a dus cu fata ei la Burnei pentru că auzise că e cel mai bun. Dar suma cerută de renumitul chirurg pentru a trata o scolioză juvenilă se apropia de 30 de mii de lei.Prea mult pentru familia Stancu din Ploieşti.
Gabriela Stancu, mamă: “Nici nu s-a uitat la copil. S-a uitat la radiografie. Vă spun, radiografie, nu RMN. S-a uitat la radiografie. Da, operaţie! Şi atâta tot.”
Operaţie pe care fiica Gabrielei Stancu nu a mai făcut-o niciodată la medicul Gheorghe Burnei. Monica are 19 ani acum. Medicii i-au descoperit o scolioză juvenilă, iar părinţii şi-au dorit să o trateze rapid.
Gabriela Stancu, mamă: “Cel mai bun, l-am căutat pe net, prin cunoştinţe, Burnei. Domnul profesor Burnei.”
Şi au ajuns la "cel mai bun". Cu greu însă. Au avut nevoie de recomandări pentru că medicul avea o listă precisă cu cine eşti şi din partea cui vii, spune Gabriela.
Gabriela Stancu, mamă: “După trei zile, ne-a spus, a venit psihologul: Aveţi 300 de milioane pentru operaţie? Am rămas... Poftim?”
Pentru că nu aveau de unde să facă rost de atâţia bani, părinţii au decis să plece de la Marie Curie.
Gabriela Stancu, mamă: “Ne-am interesat, am căutat şi alte firme care făceau implantul ăsta. Şi efectiv erau aceleaşi persoane. Nu exista concurenţa, să mergi să iei implantul din altă parte.”
Atunci au fost dezamăgiţi. Acum, îi mulţumesc lui Dumnezeu.
Gabriela Stancu, mamă: “Am avut şansa să nu avem banii la momentul respectiv şi să plecăm în Germania.”
Toţi părinţii erau traumatizaţi din cauza lui Burnei, spune femeia.
Gabriela Stancu, mamă: “Era un copil fără un picior, care se schimba de faţă cu fata mea. Era cumplit! Copilul ăla a avut o tumoră la picior, l-a operat, când a ieşit din operaţie a ieşit fără picior, îţi dai seama, şocul vieţii lui. Iar la o săptămână după ce a ajuns acasă m-a sunat mama lui să-mi spună că a murit. Alt băieţel de lângă noi când a venit dimineaţa la vizită i-a măsurat piciorul cu rigla. Vă daţi seama ce precizie are o riglă. Cam asta a fost. Efectiv te sfida!”
Monica, fata Gabrielei, a scăpat. A fost ajutată de o fundaţie din străinătate.
Alina Vasea, preşedintele Asociaţiei Dăruieşte Aripi: “Toate ţipetele, toate jignirile, toate spusele lui în faţa copiilor că o să moară, faceţi-vă alt copil... Câţi mai aveţi? Unul? Doi? A, mai aveţi unul? Ăsta o să vă moară, mai faceţi-vă unul. Peste 40 sau 50 de cazuri de la profesorul Burnei, pe care am reuşit să-i trimit în Germania sau în Italia, niciunul nu avea aceeaşi indicaţie.”
În străinătate, tratamentul a fost complet diferit. Familia a aplicat pentru formularul E112 la Ministerul Sănătăţii şi a avut nevoie doar de banii pentru cazare.
Gabriela Stancu, mamă: “Numai pregătirea pentru operaţie a durat 2 zile. Şi după ce a ieşit din operaţie vreau să îţi spun că Monica făcea flotări pe şifonier.”
De atunci, părinţii nu au vrut să-şi mai amintească de traumele din spitalul din România. Ei cred că, oricum, nu se va schimba mare lucru în viitor.