Geambași, negustori de alambicuri, haine vechi, iepuri vii, hamuri de cai, brânză de la stână, fum de grătare și manele-n difuzoare. În zi de târg, la Mânăstirea, județul Călărași, acesta-i peisajul. Lume la stânga, lume la dreapta, lume grămadă la negoț și la tocmeală. Măști? Protecție? Distanțare socială? Mărfuri ferite? Nimic! În târg și dincolo de el, nimeni nu pare să mai creadă în coronavirus și nici în rudele lui gripale.
-N-ai văzut cum zice? Se dă cu alcool, se dă cu fel de fel! Cu astea se face alcoolul!
-Moare virusul?
-Moare de la alcool.
Privit dinspre șosea, târgul de al Mănăstirea are izul iarmaroacelor din vremurile apuse. Lângă poartă se vând cruci trainice, de Giurgiu. Dincolo de ele, lume buluc, fum de mici, manele, chilipiruri. COVID-ul parcă a fost un vis urât de primăvară și atât. Măștile, chiar dacă-s obligatorii în târguri și în piețe, abia se zăresc ici-colo. Iar cu voia târgoveților, distanțarea socială s-a transformat în socializare. Pentru negustori și clienți, deopotrivă, prioritățile sfârșitului de iunie sunt banul și sacoșa plină.
-Dracu știe! Eu nu știu. În viața mea n-am știut ce înseamnă ăla virus sau... Eu am fost așa. La 86 de ani sar peste cal, peste căruță, n-am treabă!
*
-Mai e virus sau nu mai e?
-Eu unul nu simt! Dacă alții simt, eu n-am avut nicio simptomă!
-Nu-ți e teamă?
-Nu-mi e teamă! De ce? Dacă nu-s bolnav, cum să zic că mă duc la doctor dacă nu-s bolnav?
*
-De unde? Că la noi nu e niciun virus! Asta e făcătură! Făcătură e bă. Nu e credibil.
-Pe undeva e?
-Pe cuvântul meu de-o fi ceva!
*
-Eu nu știu dacă e sau nu este! Eu la anii mei mă ocup de treabă în solare.
-Cu virusul mai puțin!
-Da!
Pentru o sacoșă de ardei ieftin, pentru un mic rumenit, un pahar cu tărie, o haină mai netocită din grămada de vechituri și pentru orice, românii se înghesuie unii într-alții. Fără gânduri, fără teamă.
Masca medicală are moda ei și-n peisajul rural. Dacă orășenii o poartă agățată de oglinda retrovizoare a mașinii, ca odorizantul, sătenii o țin agățată de ghidonul bicicletei. Murdară sau ba. Așa, să aibă ce arăta curioșilor care-i întreabă de sănătate.
-Unde-i masca?
-Uitați!
-Frumos! Ai pus-o ca brăduțul ăla la mașină?
-Iar am pus-o, iar am pus-o! Uitați masca!
-Aoleu... E de câte zile, aia?
-De câte zile? De șapte ani!
După târg, fiecare pleacă spre casă cu ce are, cu ce poate. Și cum nimeni nu se mai teme de nimeni, la Mănăstirea, în Călărași, tradiționala ocazie, interzisă prin lege, rămâne-n topul preferințelor.
-Mască avem!
-Sunteți patru! Aveți mască?
-Avem, tată, avem! Uite-o aici!
-Puneți-o!
-Gata!
-Nu prea aveți voie patru în mașină!
-Avem, tată! Mergem aproape, aici!
În vremea asta cu sute de infectări zilnice de COVID, cam asta-i viața la țară, în Bărăgan: reguli puține, iz boem și destulă inconștiență.
Editor web: Monica Bonea