Protestele românilor, un exemplu pentru alte țări - interviu cu analistul Paul Lendvai
Jurnalistul Paul Lendvai, unul dintre cei mai reputaţi analişti din Europa Centrală şi de Est, vorbeşte, la Digi24, despre importanţa pe care protestele din România o au pentru alte ţări din regiune. Lendvai a fost corespondent zeci de ani pentru Financial Times şi a condus multă vreme programele pentru Europa de Est ale radioului şi televiziunii publice din Austria. Şi pentru că a scris numeroase cărţi despre Ungaria, Paul Lendvai ne arată şi ce au românii de învăţat din „orbanizarea” Ungariei.
Paul Lendvai: Cred că România e un exemplu foarte promiţător de societate civilă, de oameni care sunt în stradă şi nu acceptă fără să protesteze când un grup de oameni se foloseşte de pârghiile puterii pentru a se îmbogăţi. Protestele românilor nu sunt importante doar pentru România. Sunt, în acelaşi timp, un exemplu pentru alte ţări, despre cum să lupţi pentru drepturile tale şi pentru justiţie, dar şi împotriva unor infractori mărunţi deghizaţi în politicieni.
Alina Matiș, jurnalist Digi24: Premierul român i-a trimis o scrisoare preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, în care spune că protestele au fost o încercare de înlăturare violentă a guvernului legitim. Ce părere aveţi despre această scrisoare adresată Comisiei Europene?
Paul Lendvai: Am auzit că (premierul român, n.r.) a confundat Kosovo cu Muntenegru sau invers, atunci când a fost acolo. În fine... Sigur că, dacă sunt proteste, se pot depăşi oricând limitele toleranţei şi ale comportamentului civilizat. Mai e şi varianta unor provocatori. Dar cred că (politicienii, n.r.) trebuie să se uite mai întâi la ei şi să se întrebe de ce sunt oamenii atât de supăraţi şi să-şi asume consecinţele. Mă îndoiesc foarte, foarte tare că România, sub conducerea acestui guvern, e capabilă să asigure preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Cred că preşedintele Consiliului ar trebui să fie un exemplu în sfera drepturilor omului şi a drepturilor civile şi pentru cum trebuie să respecte un stat legea.
Alina Matiș: E greu să ne amintim asta acum, dar regimul Orban s-a confruntat cu proteste uriaşe în trecut, chiar după alegerile din 2014. Motivul a fost „taxa pe Internet". Au fost proteste organizate pe Facebook, nepolitizate, precum cele de acum, din România. Vorbiţi-ne despre acel episod: cât de important a fost el pentru regimul Orban?
Paul Lendvai: Aceasta e marea diferenţă: după cum aţi spus, protestele din Ungaria au fost cauzate de Internet, voiau să introducă o „taxă pe Internet”. Tinerii s-au opus. El (Viktor Orban, n.r.) are un foarte bun simţ al pericolului politic. Câteva săptămâni mai târziu, a retras „taxa pe Internet”. Pe urmă, a fost atacul asupra Universităţii Central Europene. 80.000 de tineri au ieşit în stradă. Situaţia nu s-a rezolvat, el nu a dat înapoi. În privinţa corupţiei, nu au fost proteste, pentru că toată presa e controlată complet de guvern.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Alina Matiș: Spuneţi că oamenii nu protestează faţă de corupţie în Ungaria, pentru că nu ştiu cât de răspândită e corupţia regimului, iar acest lucru e o consecinţă a controlului său asupra mesajului public, asupra presei. Dincolo de asta, au fost foarte multe măsuri controversate pe care le-a luat şi oamenii nu au ieşit în stradă. Protestele au fost foarte punctuale: faţă de închiderea Universităţii Central Europene, faţă de „taxa pe Internet”. E o oboseală, o lipsă de educaţie la mijloc? De ce nu au loc mai des proteste?
Paul Lendvai: Ridicaţi o problemă foarte importantă. Opoziţia e atât de slabă, atât de incapabilă să coopereze, iar el e atât de deştept şi reuşeşte să discrediteze opoziţia şi toate aceste lucruri joacă un rol. Nu înseamnă că, într-o bună zi, nu poate avea loc o „explozie”. Acum, însă, e mult mai dificil, pentru că toată poliţia, contraterorismul, procurorii, cu toţii sunt controlaţi de partidul de guvernământ, care a câştigat de trei ori o majoritate parlamentară de două treimi. A făcut asta şi jucându-se foarte inteligent cu legea. E un regim autoritar foarte abil. Poţi pleca din Ungaria, poţi călători liber, dar e foarte dificil să schimbi ierarhia sau structura puterii. Deocamdată, societatea civilă din Ungaria e foarte slabă, iar Viktor Orban îşi concentrează atacurile nu împotriva partidelor, care nu sunt o ameninţare, ci împotriva societăţii civile, a ONG-urilor. Astfel, îşi poate consolida controlul asupra puterii.
Alina Matiș: Cea mai recentă carte a dumneavoastră, care e despre Viktor Orban, e mai mult decât o biografie. O putem considera un portret al procesului de „orbanizare" a Ungariei. E un proces la care şi noi, în România, ar trebui să ne uităm cu atenţie. Care sunt lecţiile „orbanizării” Ungariei?
Paul Lendvai: Lecţia e că trebuie să recunoşti de la bun început pericolul unei schimbări autoritare, al îndepărtării garanţilor democraţiei. Trebuie să fii vigilent şi trebuie să fii activ.
Alina Matiș: Sunt anumite semne care ne indică începutul unui derapaj autoritarist?
Paul Lendvai: Desigur. Îţi poţi da seama, în momentul în care un partid sau un grup vrea să controleze presa şi, imediat ce ajunge la putere, încearcă să acapareze toate pârghiile majore ale puterii: instanţele, presa, procuratura, băncile, banca naţională şi aşa mai departe.
Alina Matiș: Dar sistemul judiciar? Controlează şi sistemul judiciar? Cum a reuşit să facă asta?
Paul Lendvai: Da. La început, a crescut numărul membrilor Curţii Constituţionale. Vedeţi că şi în Polonia e un subiect-cheie, îl vedem şi în România. Curtea Constituţională e esenţială într-o democraţie. A reuşit să umple, treptat, Curtea cu oamenii lui şi a obţinut, încă din 2010, o majoritate de două treimi, de care s-a folosit în Parlament. Mai târziu, a înlocuit preşedintele Curţii Supreme. Acum, la conducerea întregului sistem judiciar e o doamnă care e bună prietenă a familiei Orban. Poate schimba şi numi judecători şi poate muta procese dintr-un oraş într-altul.
Alina Matiș: Vorbiţi despre acest subiect în cartea dumneavoastră: cum arată corupţia regimului Orban?
Paul Lendvai: Aş spune că diversele rapoarte se înşală deseori. De exemplu, Transparency International spune că, în interiorul Uniunii Europene, Bulgaria e cea mai coruptă ţară, urmată de România. Dar în Ungaria, nu sunt corupte sau mituite persoane, ci întregul sistem e corupt, de la vârf până la bază! Familia, prietenii, oamenii care s-au îmbogăţit foarte, foarte mult, cu toţii formează un cerc care profită de pe urma achiziţiilor, a fondurilor de la Bruxelles. Pentru că sistemul judiciar şi procurorii nu zic nimic, întregul sistem funcţionează ca uns.
Există anchete de corupţie la nivel înalt şi decizii în Ungaria?
Nu.
Alina Matiș: Există o instanţă anticorupţie în Ungaria? Noi, în România, avem Direcţia Naţională Anticorupţie. Are şi Ungaria ceva asemănător?
Paul Lendvai: Nu, nu există aşa ceva şi nu există o doamnă ca Laura Codruţa Kovesi. Aţi fost mult mai avansaţi în anchetarea şi condamnarea politicienilor corupţi. Din păcate, lucrurile nu stau la fel şi în Ungaria.
Alina Matiș: Cât de importantă e lupta lui Viktor Orban cu George Soros şi cu refugiaţii? Cât de importantă e pentru regimul său? Cum se foloseşte de aceşti inamici externi?
Paul Lendvai: Acesta e un element-cheie: teoria conspiraţiei, a inamicului, aceasta e cea mai importantă problemă. Ungaria, desigur, nu are refugiaţi, nu are musulmani, dar a reuşit să sperie populaţia. S-a folosit foarte inteligent de aceste elemente. Întâi, a descoperit refugiaţii, pe urmă pe George Soros şi le-a transformat într-o sperietoare, pentru ca omul simplu să creadă, cu adevărat, că un bărbat de 88 de ani vrea să invadeze Ungaria şi Europa cu refugiaţi. Nu a avut nicio noimă, dar a reuşit să convingă! Istoria ne arată că, deseori, oamenii cred lucruri incredibile.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
