Trei ani au trecut de când Liviu Dragnea a devenit numărul 1 în PSD. Un partid în care a intrat în 2001, după ce, la mijlocul anilor '90, a debutat în politică la PD, recomandat de fostul său coleg de facultate Adriean Videanu. Inginerul stagiar care făcea naveta la Revoluţie devenise rapid un om de afaceri de succes şi ajuta financiar partidul lui Petre Roman în campaniile electorale.
Liviu Nicolae Dragnea s-a născut pe 28 octombrie 1962 în localitatea Gratia, din Teleorman. A copilărit în comuna Islaz, unde tatăl lui era şef de post.
În 1987 a absolvit Facultatea de Transporturi Auto din Politehnica București, unde l-a avut profesor pe Petre Roman şi coleg de cameră în cămin cu Adriean Videanu. Un an mai târziu s-a căsătorit. Era inginer stagiar în Corabia.
Imediat după Revoluţie a intrat în afaceri. În august 1990 a înființat „Asociația cu scop lucrativ Bachus" şi a deschis un bar în casa mătuşii asociatului său, în centrul comunei Giuvărăști. S-a extins rapid în cu alte cârciumi în satele din jur.
Apoi a făcut comerţ cu ţigări, piese auto şi jucării. În 1995, deținea un hotel, mai multe baruri și restaurante, depozite de marfă și magazine alimentare. Anul următor a intrat în politică, sprijinit de fostul său coleg Adriean Videanu, ajuns deja deputat.
Îşi aminteşte momentul. Liviu Dragnea: „În toamna lui '95 fetiţa era foarte mică şi veneam cu ea de acasă în cărucior. Oraşul arăta ca după război! Străzile erau praf. Se exfoliase pojghiţa de ciment de deasupra trotuarului şi rămăseseră doar pietroaiele din balast. Căruciorul se mişca şi eu am în cap şi acum imaginea căpşorului fetiţei mele. Am luat-o în braţe şi i-am spus că trebuie să facem ceva cu primăria asta. Am strâns foarte mulţi tineri şi am făcut la Turnu Măgurele prima revoluţie a tinerilor din România”.
S-a înscris în PD, a ajutat partidul cu bani în campania electorală pentru locale și a devenit consilier local la Turnu Măgurele. Câteva luni mai târziu a fost desemnat șeful campaniei PD în Teleorman pentru parlamentare. După succesul din alegeri, merge personal acasă la Petre Roman şi îl convinge să-l numească prefect. Potrivit declaraţiei de avere avea un apartament, un teren agricol, două maşini autohtone şi depozite bancare de 30 de milioane de lei.
Următorul pas îl face la alegerile locale din iunie 2000. Demisionează din funcția de prefect cu câteva săptămâni înaintea scrutinului și candidează pentru un post de consilier județean. Şi este ales președinte al Consiliului Județean Teleorman, deşi favorit era Alexandru Mocanu, vicepreședinte al organizaţiei locale.
Este momentul în care iese, pe hârtie, din toate cele trei firme prin care a făcut afaceri la începutul anilor '90. În decembrie 2000, Ion Iliescu câștigă prezidențialele, iar Adrian Năstase devine prim-ministru. Imediat, ziarul „Teleormanul” scrie că Liviu Dragnea negociază trecerea în PDSR. Dragnea neagă vehement. Cinci luni mai târziu, se înscrie în partidul care câştigase alegerile. Motivul? „Interesele județului sunt mai presus de orice”.
În iarna aceluiaşi an, într-o şedinţă cu 25 de proiecte pe ordinea de zi, Consiliul Judeţean votează privatizarea societății Tel Drum SA. În aprilie 2002, societatea ajunge în posesia lui Marian Fișcuci, prieten și fost coleg de școală cu Liviu Dragnea. În 2004 și 2008 a câștigat fără probleme noi mandate la șefia Consiliului Județean.
În 2009 ajunge la Palatul Victoria. Preia portofoliul Internelor după demisia lui Gabriel Oprea, dar renunţă după 12 zile.
În 2010 a fost ales secretar general al PSD, în cadrul Congresului în care Victor Ponta prelua şefia partidului. În 2012 a obţinut primul mandat de parlamentar şi a renunţat la funcţiile deţinute în Teleorman. Revine la Palatul Victoria, ca ministru al Dezvoltării. În mai 2015, demisionează din Guvern şi din conducerea partidului, ca urmare a condamnării la un an de închisoare cu suspendare în dosarul „Referendumul”.
Două luni mai târziu, preia conducerea PSD.