UDMR cere, iar, în Parlament, autonomia Ținutului Secuiesc

Deputatul UDMR de Covasna Kulcsár-Terza József-György a depus, pe 1 februarie, un proiect de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc, „ca expresie a identității sale istorice” și în scopul „asigurării egalității de șanse a cetățenilor și protecției identității naționale maghiare”. În contextul în care parlamentarii maghiari au votat, în ultimul an, în momente cheie, alături de coaliția PSD-ALDE, rămâne de văzut cum se vor poziționa formațiunile conduse de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu față de acest proiect și ce va spune Guvernul României, care are termen până pe 26 februarie să emită un punct de vedere. Reamintim, o continuare a protocolului de colaborare parlamentară UDMR-coaliția la putere a fost decisă la sfârșitul lunii ianuarie 2018.

„Ca expresie a identității sale istorice, în scopul asigurării egalității de șanse a cetățenilor și protecției identității naționale maghiare, locuitorii Ținutului Secuiesc se constituie în comunitate autonomă”, este prima prevedere din proiectul de lege depus de deputatul UDMR Kulcsár-Terza József-György.

Potrivit actului normativ, Ținutul Secuiesc ar urma să devină „o regiune autonomă cu personalitate juridică”, ale cărei competențe „nu pot fi puse în discuție sau limitate decât prin lege sau aplicând dreptul internațional”.

Teritoriul regiunii autonome ar urma să fie alcătuit din actualele județe Covasna și Harghita, precum și „scaunul istoric Mureș, care aparține județului Mureș”. În total, regiunea ar avea 798.426 de locuitori, din care locuitori de etnie maghiară ar fi 565.901, adică 70,88%.

Din anexa proiectului de lege în care este detaliată componența etnică a localităților ce ar urma să alcătuiască Ținutul Secuiesc rezultă că ar fi incluse și localități în care maghiarii reprezintă sub 10% din populație (recordul îl deține satul Bilbor, cu doar 0,27% maghiari).

Consiliul de Autoadministrare, un parlament regional

„Autonomia regională se exercită de Consiliul de Autoadministrare, autoritate publică regională aleasă prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, precum și de Comisia de Autoadministrare desemnată de aceasta”, spune un articol din proiectul de lege.

Consiliul ar urma să fie alcătuit din 77 de consilieri regionali, aleși pe o perioadă de patru ani.

Consiliul are printre atribuții stabilirea simbolurilor Ținutului Secuiesc, iar limba maghiară ar avea același statut ca și limba română, limbă oficială a statului.

Totodată, acest parlament regional ar primi competențe în mai multe domenii, printre care:

- stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale ale regiunii, înființarea de noi comune

- expropierea de interes public

- supravegherea și controlul structurilor regionale ale poliției comunitare și colaborarea cu structurile Poliției.

Consiliul ar avea și dreptul de a emite decizii valabile în regiune cu privire la protecția socială și asigurările sociale și de a înființa „organe pentru asigurarea ordinii publice”.

De asemenea, în cazul unor legi sau ordonanțe emise de Parlamentul și Guvernul României, care au reglementări valabile și în Ținutul Secuiesc, Consiliul de Autoadministrare ar putea solicita rediscutarea acestora.

Statutul de regiune autonomă, odată adoptat de Parlamentul României, ar urma să fie aprobat printr-un referendum de cetățenii Ținutului Secuiesc. Simetric, desființarea statutului de regiune autonomă s-ar putea realiza doar prin referendum.

Ținutul Secuiesc ar urma să aibă și un președinte, ales pe o perioadă de patru ani de cetățenii regiunii.

Guvernul regional

Comisia de Autoadministrare ar urma să fie structura executivă a regiunii, având un președinte numit de președintele Ținutului Secuiesc.

Pe lista de competențe ale Comisiei intră, potrivit proiectului de lege, elaborarea și executarea bugetului autonom al regiunii, precum și „înființarea, respectiv desființarea instituțiilor publice ale regiunii”.

„Comisia de Autoadministrare poate dispune, înființa și susține posturi proprii de televiziune și de radio, orice mijloc de comunicare în masă, care contribuie la realizarea obiectivelor sale”, arată un alt articol din proiect.

În privința finanțării regiunii, inițiativa legislativă prevede că „autoritățile publice locale, respectiv autoritățile de autoadministrare scaunală și regională ale Ținutului Secuiesc dispun de autonomie financiară”. Totodată, se invocă „principiul solidarității”, care „implică implementarea în cadrul statului a unui mecanism de repartiție financiară” și se vorbește de transferuri financiare către regiune.

Concret, la bugetul local ar urma să rămână 90% din volumul impozitelor pe venit și 80% din volumul altor impozite și taxe.

Precedentele din 2004 și 2012

Nu este prima dată când parlamentarii UDMR depun proiecte de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc.

În 2004, de pildă, sub semnătura mai multor deputaţi şi senatori ai UDMR a fost depusă o propunere legislativă privind Statutul autonomiei personale a comunităţii maghiare din România. Proiectul îşi propunea să stabilească „baza juridică explicită“ pentru înfiinţarea unei autorităţi administrative autonome care să gestioneze problemele comunităţii maghiare din România. Printre alte prevederi, se numărau unele potrivit cărora limba maternă ar fi primit acelaşi rang cu limba oficială a statului. Respins de Camera Deputaţilor, proiectul a ajuns la Senat, unde se află din 15 noiembrie 2004.

Tot în 2004 a fost dezbătut şi respins un proiect de lege iniţiat de şase deputaţi UDMR, referitor la Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc.

Proiectul respins a fost redepus, cu foarte puţine modificări, sub semnătura a doi parlamentari UDMR, în iunie 2005. Avea să fie respins de Senat, în calitate de Cameră decizională, de abia pe 25 septembrie 2012.

În ianuarie 2017, în Monitorul Oficial al României a fost publicată o iniţiativă legislativă cetăţenească susţinută public de europarlamentarul Laszlo Tokes, privind declararea autonomiei Ţinutului Secuiesc. Proiectul a fost însoţit de un aviz negativ al Consiliului Legislativ, care arăta că se încalcă prevederi constituţionale, pentru că „vizează, practic, crearea unei entităţi statele distincte, paralelă cu statul naţional unitar român”.