The Economist: Fostele granițe imperiale încă mai dau tonul în politica din România și Polonia

Publicația The Economist face o radiografie a modelelor de vot din România și Polonia, pe care o corelează cu granițele fostelor imperii care au dominat teritorii întinse din ambele state. Deși aceste granițe au dispărut, efectele lor încă se mai păstrează în ceea ce privește intenția de vot a locuitorilor din aceste zone, precum și la nivelul bunăstării sau infrastructurii. Discrepanțele care au apărut din cauza dezvoltării diferite a acestor regiuni în urmă cu 100 de ani se mențin și azi, arată The Economist.

În ceea ce privește România, publicația notează modul în care au votat fostele teritorii ale imperiului austro-ungar și cele deținute de Imperiul Otoman, la alegerile din 2014. O posibilă explicație este legată de faptul că vestul, centrul și nord-vestul României au avut, chiar și în timpul regiumului comunist, legături mai strânse cu Occidentul și, prin urmare, o atitudine pro-europeană. Iată ce scrie The Economist:

„La începutul lunii, Polonia sărbătorește 100 de ani de la obținerea suveranității sale. Din 1795 până în 1918, Rusia, Austria (iar mai târziu Austro-Ungaria) și Prusia (care a fost absorbită de Germania, în 1871), au controlat teritoriul Poloniei. Granițele care separau aceste imperii au dispărut de pe hartă, dar ele încă mai divizează teritoriul.

La nivel de infrastructură, șoselele asfaltate ale Prusiei se transformă în străzi pietruite la vechile granițe. Văzute de sus, fostele teritorii Habsburgice și Ruse arată ca un mozaic de mici parcele ale fermierilor, în timp ce vestul este împărțit în câmpuri largi, care facilitează agricultura industrializată.

Însă nicăieri nu se văd mai bine granițele imperiale decât pe moderna hartă electorală a Poloniei. La cele mai recente alegeri prezidențiale, estul l-a votat pe Andrzej Duda, de la partidul Lege și Dreptate, în timp ce vestul l-a susținut pe Bronislaw Komorowski, de la Platforma Civică.

Persistența încăpățânată a acestor granițe antice reflectă moștenirea unpr traiectorii diferite urmate de aceste teritorii în secolul 19. Vestul a făcut parte dintr-un imperiu care s-a industrializat rapid, care are astăzi o rețea de căi ferate dezvoltate drept mărturie. În 1900, veniturile în zona care constituie acum vestul Poloniei erau de cinci ori mai mari decât în est. Această diferență s-a menținut până azi: patru provincii din estul Poloniei sunt printre cele mai sărace 20 de regiuni din Uniunea Europeană.

O altă potențială cauză a divizării politice a fost reprezentată de transferul populației dintr-o zonă în alta, după cel de-al Doilea Război Mondial. Uniunea Sovietică și-a adjudecat o bună bucată din estul Poloniei, în timp ce Germania a fost forțată să își mențină propriile granițe. Guvernul polonez a mutat atunci o parte din populație către teritoriile pe care le câștigase, relocând milioane de oameni.

Acest model poate fi observat și în România, care a fost divizată până în 1918, când regiunile din nord care aparțineau imperiului Austro-Ungar au fost unite cu cele din sud, care erau dominate de imperiul Otoman până în 1878.

La alegerile din 2014, nord-vestul a votat în favoarea liberalului Klaus Iohannis, în timp ce restul României l-a votat pe social-democratul Victor Ponta, candidatul partidului succesor al regimului comunist.

O posibilă explicație este faptul că Transilvania a păstrat legături, în timpul regimului comunist, cu sașii și maghiarii care au fugit din țară după 1945. Transilvania și-a păstrat astfel o deschidere mai mare față de Occident.”, scrie The Economist.