TEST DE SINCERITATE. M. R. Ungureanu: Fenomenele de corupție reprezintă vulnerabilități la adresa securității naționale
Cum determinați, cum convingeți un om fără pată, un profesionist, un economist, de pildă, să intre în politică în partidul dumneavoastră?
Spunându-i chiar așa: dacă nu intri, lași răul să intre în locul tău.
Cum l-ați caracteriza pe Liviu Dragnea?
Îmi refuz niște cuvinte, doamnă. Catilina (n.r. Lucius Sergius Catilina, un politician roman al sec. I î.H.).
Cum o caracterizați pe Elena Udrea?
Sper că mă aude și Victor Ponta. Elena Udrea.
Este atât de importantă?
Nimeni nu este important. În ochii istoriei nimeni nu este important.
Înțeleg că refuzați să o caracterizați?
Nu, ea se caracterizează prin ceea ce este.
Ce?
Am spus. Elena Udrea.
Cum îl caracterizați pe Klaus Iohannis?
Wartburg.
Va trebui să explicați. Trebuie să înțeleagă și telespectatorii noștri, unde mai punem, îmi cer scuze, că n-am înțeles eu.
De la Wartburg la Audi și Mercedes e un drum foarte lung.
Câți membri are partidul Forța Civică?
25.000.
Sloganul campaniei dumneavoastră a fost: Schimbă-i cu forța! Confuz mesajul.
Cu Forța Civică. Nu, dimpotrivă, e foarte clar. Dacă nu se poate altfel, schimbă-i cu Forța Civică.
Am înțeles că sunteți un soi de partid revoluționar.
Nu. Este un partid care își propune cu adevărat schimbarea clasei politice și a felului în care se face politică în România. Noi nu ridicăm, nu coborâm, nu împingem în dreapta, nu împingem în stânga România.
Nu era mai clar dacă spuneați „Schimbă-i cu Forța Civică”?
Chiar așa sună sloganul: Schimbă-i cu forța, cu Forța Civică!
L-ați vota pe Klaus Iohannis?
Ca primar al Sibiului nu pot să-l votez.
Ca președinte, domnule Ungureanu.
Doamnă, votul va fi secret.
Considerați că aveți carisma necesară unui lider național de succes?
Să-i lăsăm pe alegători să se pronunțe.
Deci veți candida la prezidențiale?
Lăsăm pe alegători să se pronunțe. Voi candida, probabil, dacă Dumnezeu mă va ajuta și mă va ține sănătos, la mai multe funcții în viață de acum încolo. Viața e lungă, doamnă.
Ce personalitate istorică vă inspiră?
Winston Churchill. Prin vremuri grele, oameni adevărați, nu cârpe.
Cine v-a pregătit să intrați în politică?
În sensul..., dacă am avut mentori în politică?
Cum v-a venit ideea să intrați în politică?
Să facem o distincție. Politică națională am făcut din momentul în care Andrei Pleșu, ministru de Externe atunci, m-a rugat să vin la minister ca secretar de stat. Și până în momentul în care am ieșit din postul de prim-ministru, nefiind afiliat vreunui partid, decât pe durata mandatului de ministru de Externe, la PNL. Dar, în politică, înveți din greșelile tale și din greșelile celorlalți. Aceștia sunt adevărații mentori în politică.
Ce șotie regretați că nu ați făcut în perioada școlară?
Că n-am învățat să fumez când eram la liceu.
Ați chiulit vreodată?
O, da!
Care este cea mai frumoasă amintire din liceu?
Primul concert.
Pe care l-ați susținut cu trupa din care făceați parte?
Da.
Vedem, în ultimele zile, decizii foarte categorice ale judecătorilor care privesc oameni de afaceri, precum Dan Adamescu, oameni din fotbal, judecători. E vorba de reținere, arestare. Ce arată această avalanșă în această perioadă electorală, până la urmă?
În ciuda percepției, nimic altceva decât că anumite părți ale sistemului nostru de justiție funcționează. Nu funcționează altele, din păcate. Majoritatea cauzelor în România sunt cauze civile. Și, în continuare, există un număr foarte mare de nemulțumiți, pe chestiuni de ordin civil, care trenează prin instanțe sau care sunt pur și simplu uitate. De la procese de recuperare a bunurilor în perioada comunistă, până la chestiuni legate de relația dintre stat, autorități și cetățean.
O declarație a lui John McChain, care ne spune din Statele Unite că dacă Parlamentul a acționat așa fel încât să restricționeze lupta anticorupție, asta ne afectează relațiile cu România. Credeți că în aceată perioadă și în contextul acesta instabil al regiunii, Statele Unite sunt mai interesate ca oricând de ceea ce se întâmplă în România?
Da, pentru că toate fenomenele de corupție, mai ales cele care sunt extinse acolo unde decizia e strategică, la nivel guvernamental sau la nivelul legislativului, reprezintă vulnerabilități la adresa securității noastre naționale. Iar securitatea națională nu trebuie să fie cumpărată de nimeni. Siguranța națională, dacă este afectată de corupție, reprezintă o problemă a tuturor cetățenilor și a statului, implicit. Și McChain, și Joe Biden, venind aici la București, au spus același lucru: atenție că acolo unde corupția se manifestă în zonele strategice, statul devine vulnerabil. Ucraina a căzut și pe seama corupției mari.
În 2012, evaziunea fiscală era de circa 17 miliarde de euro. De ce este atât de greu de urnit fiscul în România? Nu mă refer la apetența pentru contribuabilul mărunt. Mă refer la alte zone critice.
Imaginați-vă că la sfârșitul mandatului meu de prim-ministru era de 12 miliarde, scăzuse cu patru, cinci miliarde pe o durată de numai 70 de zile. Chiar dacă asta a costat capul șefului de la ANAF. Apoi evaziunea a revenit.
Suma pe care am dat-o eu era pe tot anul 2012.
Iar eu vă spun care este suma la sfârșitul anului 2013. Este de peste 20 de miliarde. Evaziunea fiscală, în momentul acesta, ne pune în topul rușinos al statelor care nu reușesc să diminueze marea evaziune. Iar marea evaziune există pe seama raportului dintre stat și mediul privat. Cu cât statul este mai agresiv față de mediul privat, de la costul muncii, până la taxele enorme aruncate în spatele investitorului privat, evaziunea fiscală crește. Și mai este un motiv. Statul care susține găurile negre din economie. Atâta vreme cât marile întreprinderi cu capital de stat sunt susținute din bugetul public, indiferent dacă produc sau nu profit, acest lucru se întâmplă. Procesul de privatizare în România este oprit la jumătate. Nu de teama furtului, ci pe motive politice și electorale.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
