Tăriceanu îi cere preşedintelui Iohannis să semneze „urgent” revocarea procurorului general

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, îi cere preşedintelui Klaus Iohannis, într-o scrisoare deschisă, să semneze urgent revocarea din funcţie a procurorului general Augustin Lazăr, susţinând că nu se poate tolera ca „procurorii oneşti ai României să fie conduşi de un complice al regimului securisto-comunist”.

Citește și Cercetător CNSAS: Afirmația că Augustin Lazăr a fost „un torționar” este falsă. Era Lazăr Gheorghe

„Domnule Preşedinte Klaus Iohannis, vă scriu pentru a-mi exprima revolta în faţa unei situaţii de o gravitate extremă care răzbate din mass-media ultimelor zile şi despre care nu aţi binevoit să aveţi până acum vreo reacţie. Este vorba despre dezvăluirile terifiante potrivit cărora procurorul general al României, persoană care ar trebui să fie un model de etică şi de conduită pentru magistraţii acestei ţări, s-ar fi numărat printre personajele de tristă amintire care făceau jocurile murdare ale fostului regim comunist”, precizează Tăriceanu în scrisoarea deschisă preluată de News.ro.

Preşedintele Senatului afirmă că Augustin Lazăr nu a negat faptele, ci a încercat doar să ocolească răspunderea reală pe care ar fi avut-o în ceea ce priveşte persecutarea disidentului Iulius Filip, arestat, anchetat, şicanat, torturat şi lipsit de libertate de către regimul comunist.

„Dle Preşedinte, ştim bine, România a ratat şansa istorică de a avea o lege a lustraţiei în 1990 şi a pierdut ocazia de a transpune în viaţă Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, care ar fi barat accesul în funcţiile înalte ale foştilor securişti şi comunişti de vârf şi ar fi contribuit major la asanarea societăţii. Faptul că am ratat această şansă nu trebuie să presupună automat, însă, dreptul celor care au scăpat atunci neatinşi de rigorile legii, ori măcar ale moralei, să ni se înfăţişeze astăzi drept repere morale şi profesionale ori, mai grav, să devină actori de prim rang ai împărţirii legii. Înclin să cred că altul era sensul celebrului manifest nouăzecist «Apel către lichele» al unuia dintre admiratorii dvs. Nu vreau să ajungem într-o zi să constatăm că prăbuşirea comunismului a conservat intact, din păcate, dreptul copiilor torţionarilor noştri de a ajunge, în timp, torţionarii copiilor noştri. Fără atitudini ferme, mi-e teamă că deznodământul va fi inevitabil”, continuă Călin Popescu Tăriceanu.

Revenind la „cazul şocant al procurorului general Augustin Lazăr”, Tăriceanu susţine că se impune clarificarea de urgenţă, în contextul faptelor prezentate de media, a apartenenţei ori nu a acestuia la grupul procurorilor comunişti absolvenţi ai celebrei Şcoli de la Bran.

„Cum se ştie, acea şcoală a format, începând din 1969, toţi procurorii care aveau să fie folosiţi în aplicarea directivelor partidului comunist şi ale Securităţii privind anchetarea şi reprimarea brutală a tuturor cetăţenilor români care îndrăzneau să mişte în front. O şcoală care, prin profesori provenind din Miliţie, Securitate şi de la Academia «Ştefan Gheorghiu», instruia procurorii comunişti, atent selectaţi, cum se făceau anchetele «speciale» pe bază de tortură, şantaj, substanţe halucinogene, cum să închidă ochii la abuzurile anchetatorilor din Securitate, cum să şantajeze judecătorii care nu erau dispuşi să «coopereze» suficient, cum să li se facă înscenări avocaţilor, cum să se accepte necondiţionat mandatele Securităţii de percheziţie, ori de arestare, pe bază de probe falsificate şi multe altele asemenea. De-a lungul anilor, ne amintim că au apărut mărturii directe vizavi de aceste practici odioase”, adaugă Tăriceanu.

Preşedintele Senatului afirmă că, „din nefericire, aceste fapte au continuat să fie atent mascate după căderea comunismului, cu largul concurs al serviciilor secrete, care au ajutat la conceperea unor mape profesionale incomplete în cazul multor magistraţi”.

El susţine că în acest caz se află şi actualul procuror general „a cărui mapă profesională a fost atent albită de prietenii lui din umbră”.

„Dl. Augustin Lazăr, pus în faţa dovezilor de netăgăduit, a recunoscut rolul jucat în cazul disidentului Iulius Filip, dar susţine că era vorba de un rol minor. Îl vom crede pe cuvânt? Vom lăsa lucrurile aşa cum sunt? Vom continua să tolerăm ca procurorii oneşti ai României să fie conduşi de un complice al regimului securisto-comunist? Cred că sunt câteva întrebări care nu pot avea decât un singur răspuns. Vă cer, astăzi, dle. preşedinte, să vă intraţi în rolul constituţional de garant al democraţiei şi să semnaţi urgent decretul de revocare din funcţie a procurorului general, o solicitare care, independent de faptele sus menţionate, care nu fac decât să agraveze lucrurile, v-a fost deja transmisă de ministrul justiţiei. Aveţi astăzi ocazia să dovediţi că independenţa justiţiei pe care o clamaţi în fiecare zi nu este doar un slogan electoral, ci un principiu în care credeţi cu adevărat”, încheie Călin Popescu Tăriceanu.

Augustin Lazăr: Nu am făcut poliție politică. Această dezinformare e contrazisă de CNSAS

Procurorul general, Augustin Lazăr, spune că afirmaţiile potrivit cărora ar fi făcut poliţie politică reprezintă o „dezinformare” care este contrazisă de adeverinţele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), în care se precizează că nu există documente din care să rezulte calitatea sa de lucrător sau de colaborator al securităţii.

„Resping categoric afirmaţiile nefondate lansate în spaţiul public, în cursul zilei de azi, 2 aprilie 2019, de către anumite persoane interesate, potrivit cărora aş fi făcut poliţie politică. Această dezinformare este contrazisă de adeverinţele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) din datele de 18 iunie 2009, 14 februarie 2019, 27 februarie 2019, acte publice ce pot fi consultate pe site-ul acestei instituţii şi în care se precizează că nu există documente din care să rezulte calitatea mea de lucrător sau de colaborator al securităţii”, precizează Lazăr, care dă publicităţii şi adeverinţele CNSAS.

Luju.ro a scris că Augustin Lazăr „a refuzat în două rânduri să elibereze un disident anticomunist”, Iulius Filip.

„În anii '80, după ce i-a trimis un pamflet lui Nicolae Ceausescu şi şi-a exprimat printr-o scrisoare sprijinul faţă de mişcarea anticomunistă “Solidaritatea” din Polonia, Iulius Filip a fost anchetat şi arestat în mai multe rânduri (..) În final, acesta fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani şi 4 luni închisoare cu executare pentru «propagandă împotriva orândurii socialiste»”, scrie sursa citată, care susţine că Iulius Filip a încercat de două ori să fie liberat condiţionat, fiind refuzat de o comisie condusă de procurorul Augustin Lazăr.

Procurorul general, Augustin Lazăr, a precizat că între 1985-1986 a fost procuror criminalist la Procuratura Alba Iulia şi a îndeplinit, periodic, atribuţii privind Comisia de propuneri pentru liberare din cadrul Penitenciarului Aiud, care examina situaţia condamnaţilor ce îndeplineau fracţia de pedeapsă pentru liberare condiţionată. El subliniază că această comisie nu dispunea eliberarea deţinuţilor, ci doar verifica îndeplinirea criteriilor tehnice pentru eliberare.

„Contrar afirmaţiilor lansate de unele instituţii de presă, rolul acestei comisii nu era de a dispune punerea în libertate a unor condamnaţi, acesta fiind exclusiv atributul instanţei de judecată, ci de a verifica îndeplinirea criteriilor tehnice prevăzute de art. 59-60 din Codul penal din 1969: îndeplinirea unei fracţii minime obligatorii din pedeapsa ce se executa şi inexistenţa rapoartelor de sancţionare disciplinară”, arată Lazăr.

El adaugă că pedepsele cu închisoarea se executau în temeiul mandatelor de executare emise în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare, iar procesele-verbale ale Comisiei pentru liberare condiţionată se trimiteau instanţei de judecată competente a hotărî, persoanele condamnate putându-se adresa instanţei de judecată şi în cazul unor constatări negative ale Comisiei.

„Având în vedere perioada lungă de timp care a trecut, precum şi imposibilitatea consultării unor documente originale (în special a hotărârii judecătoreşti emise în cauza respectivă) care să probeze situaţia evocată, precizez că nu pot confirma aspecte concrete referitoare la persoana despre care se face referire în articolele de presă”, mai spune Augustin Lazăr.